SPIRU VERGULESCU in "Curierul National" 2 septembrie 2009
"Universul pictorilor dispăruţi: Spiru Vergulescu"
Veronica Marinescu - Curierul National Anul 14, nr. 5498. Miercuri, 02 Septembrie 2009
Artistul nu are vârstă. Pentru el, trecerea anilor înseamnă munţi de entuziasm, câmpii nesfârşite de lumină, talazuri de speranţă; bucurie şi dragoste de oameni. Toate la un loc reuşesc să compună portretul etern al visătorului care a stat la masă cu zeii.
Niciun artist nu are vârstă. Vârsta sa este însăşi opera sa; viaţa sa; timpul care i-a dat răgazul să existe pentru a dărui şi celorlalţi o picătură din anii artei sale. Aşa a fost şi maestrul Spiru Vergulescu. Dispariţia sa neaşteptată, în urmă cu doi ani, ne-a îndurerat pe noi toţi, cei care l-am iubit şi i-am preţuit opera.
Anul acesta, la 13 septembrie, Spiru Vergulescu ar fi împlinit trei sferturi de veac... "În semn de neuitare şi gratitudine" Muzeul Judeţean Olt şi Casa-muzeu „Gunka şi Spiru Vergulescu" au organizat la Galeria Artelor a Palatului Cercului Militar Naţional expoziţia in memoriam Spiru Vergulescu (1934-2007). Deschisă până în 17 septembrie, expoziţia reuneşte circa 50 de lucrări de pictură ale maestrului ce provin din patrimoniul Muzeului Judeţean Olt, din colecţia Casei-muzeu „Gunka şi Spiru Vergulescu", precum şi din colecţii particulare. La un de la dispariţia neaşteptată a maestrului, lucrările sale au intrat pe piaţa artei, fiind achiziţionate la preţuri pornind de la 2.500 lei, şi ajungând la 4.000 şi 7.000 lei. Şi este doar un început. De fapt, despre începutul anilor de creaţie, despre viaţa sa alături de doamna Gunka, soţie şi muză, despre succesul artei sale încearcă să vorbească expoziţia de la Galeria Artelor. Şi reuşeşte. Printre zarzării înfloriţi sau în preajma unui „Han pe Dudeşti" (Bucureşti), a „Caselor albe" (din Bulgaria), a panoramicelor din Slatina - „strada Malu Livezi", a „Ruinelor la Mănăstirea Plumbuita", a„Bisericii şi Palatului Ghica Teisau a „Palatului Jean Mihail" din Craiova. Margini de lume, marine, răsărituri de soare, naturi statice, căpiţe, ciulini - sau universul Spiru Vergulescu. Frumuseţea imaculată şi dorul de frumos. „Portretele" clădirilor care au rezistat vremii. Oglindiri într-un ochi de istorie. Ani tumultuoşi. Şi multă iubire. Expoziţia, deschisă până în data de 17 septembrie, este şi un prilej de evocare: volumul „Gânduri despre Spiru Vergulescu", ediţie coordonată de Aurelia Grosu, editat cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţreean Olt şi Primăriei Municipiului Slatina. Cei care nu l-au cunoscut pot afla următoarele:
„Spiru Vergulescu a fost cu adevărat un «geniu al locului». Ca pictor şi în viaţa de toate zilele. S-a născut la Slatina într-o zi de joi, cum îi plăcea să spună, cea din 13 septembrie, într-o casă tradiţională cu prispă, aşezată la temelia dealului ce numeşte stada care îi urmează - Malul Livezi, cu numărul 13. Un loc pitoresc în care dealul Malul Livezi coboară grăbit, voind parcă să se îngemăneze cu albia Oltului, străjuit maiestuos de Dealul Grădişte. Probabil că ursitoarele l-au înzestrat cu dorul locului natal, după cum Dumnezeu îl hărăzise cu frumuseţe a firii şi har (...) Destinul i se va împlini când îşi găseşte perechea, Gunka, studentă şi ea, însă la Conservator, uniţi prin dragoste şi trăiri comune, cum numai aleşilor le este dat. Rădăcinile însă îi erau aici, pe malul Oltului". ( Dr. Aurelia Grosu, şef secţie Istorie şi Artă, Muzeul Judeţean Olt).
Primăria Municipiului Slatina a cumpărat casa Gunka şi Spiru Vergulescu (casa memorială şi locuinţa atelier a maestrului) pentru a face posibilă funcţionarea Casei Muzeu. Ca răspuns la gestul nobil al Primăriei, cuplul Gunka şi Spiru Vergulescu vor face o substanţială donaţie, reprezentativă pentru creaţia plastică a pictorului, şi a personalităţii unui cuplu unic, precizează Aurelia Grosu.
Inaugurată la 13 sept 2006, casa-muzeu adăposteşte tablouri, repezentând peisaje citadine, autoportrete, portrete ale Gunkăi, naturi statice, marine, flori, desene, piese de mobilier stil, artă decorativă, violoncelul, bijuterii, cărţi cu autograf, diplome, medalii.
„Cu vocaţia unui veritabil istoric al arhitecturii sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX, maestrul Spiru Vergulescu impresionează prin modul în care recreează spaţiul citadin, locul unde case vechi, străzi pline de parfumul amintirilor sunt readuse prin magia culorilor la viaţă, articulând o veritabilă punte de legătură între trecut, prezent şi viitor" ( Laurenţiu Guţică, directorul Muzeului Judeţean Olt).
„În tablourile lui Spiru Vergulescu figurile umane sunt sugestiv stilizate şi bine fixate pe fondul unor peisaje, în a căror descriere păstrează senzaţia de prospeţime în faţa motivului. Oamenii şi locurile sunt reţinute pentru farmecul de moment pe care pictorul ţine să-l memoreze fără intenţia explicită a caracterizărilor morale, ci pur şi simplu pentru plăcerea senzuală de a desena şi picta. Absenţa perspectivei, tonalităţile clare, bazate pe jocul contrastelor elementare, meticulozitatea dusă pînă la senzaţia de concret în descrierea amănuntului semnificativ, indică o veneraţie pentru faptul real de viaţă, trăit şi redat ca atare, cu multă căldură şi sinceritate" (Octavian Barbosa).
„Oraşul pictat de Vergulescu nu este neapărat unul nostalgic, dar nici unul himeric, născut dintr-un delir oniric. Peisajul lui conservă doar în stare vie, aşadar, concretă şi sensibilă, imaginea unei lumi surprinsă în înfăţişările şi ipostazele ei cele mai relevante şi expresive; deci, memorabile!" (Corneliu Antim).
Iată cum îl portretizează un bun prieten, Ioan Criş: „Sociabilitatea, disponibilitatea de a stabili relaţii umane, fără multe fandoseli, bazate pe afectivitate, şi nu pe interese(...). Altă latură a caracterului lui Spiru era marea disponibilitate spre schimbare, izvorâtă din firea mereu iscoditoare, căutătoare a noului. Însă, în lucrurile esenţiale avea repere imuabile, cum ar fi Gunka, prietenii şi casele vechi (...). Iubea oamenii aşa cum sunt, fără deosebire de ranguri, şi prezenţa lor îl stimula. Avea prieteni din fragedă copilărie pe care îi căuta şi invita la vernisaje. Cu alţii, de mai departe, coresponda, cum era familia filozofului Noica din Anglia. De altfel, dacă Gunka avea pasiunea conversaţiei telefonice, Spiru era un mare epistolar, şi pentru asta stă mărturie corespondenţa cu marele critic literar Mircea Zaciu, publicată parţial în volumul omagial dedicat acestuia. Şi-a construit viaţa şi şi-a construit posteritatea, cu migală şi tenacitate", scrie Ioan Chiş.
Aşa a fost maestrul Vergulescu. Şi aşa va rămâne în amintirea celor care l-au iubit şi i-au preţuit arta.