<![CDATA[Monografie despre artistul SPIRU VERGULESCU]]> http://www.e-galerie.ro/main.php/v/Spiru+Vergulescu/Spiru+Vergulescu+Artist/
DATE BIOGRAFICE

S-a născut în oraşul SLATINA (OLT) la 13 septembrie 1934, în casa natală situată pe str. Malul Livezi nr. 13.
Aşa cum îi plăcea pictorului să spună, s-a născut într-o zi de joi, la început de toamnă, într-un loc mirific de pe malul stâng al Oltului, pe povârnişul unui deal de la marginea Slatinei.
De mic a fost fascinat de spectaculoasa vale a legendarului râu, de bolta cerească plină de stele şi de astrul solar care, la sfârşitul zilei, nu se îndura să plece. Acest spectacol îl va urmări şi mai târziu când, revenind după zeci de ani, în casa părintească, va admira pe terasă, răsăritul şi apusul soarelui în această vale.
Născut într-o familie modestă, cu o mama nevăzătoare, a fost adus la vârsta de doi ani la Bucureşti, în familia unui frate al mamei, unde a trăit şi s-a format ca artist şi om de cultură.
Un drum deloc uşor, marcat de lipsuri, de schimbări de regim adânc resimţite, urmează cu perseverenţă etapele de formare şi afirmare ale pictorului ce va deveni. Un rol deosebit l-a avut mama adoptivă, mama Aglaia, care observându-i talentul de a desena, l-a îndrumat în această direcţie.
Şcoala elementară a urmat-o în Colentina şi comuna Voluntari, zone în care a locuit, în perioade diferite. Intre anii 1951-1955 a urmat cursurile liceului de arte plastice “Nicolae Tonitza”, din Bucureşti, secţia pictură, avându-l ca profesor pe Aurel Vlad.
In perioada 1955-1961, a urmat studii de pictură monumentală şi apoi cursurile secţiei de pictură de şevalet la Institutul de arte olastice “Nicolae Grigorescu”, avându-i ca profesori pe G. Lowendal, I. Popescu Negreni, Paul Miracovici, iar ca principal îndrumator pe Catul Bogdan.
In 1959, fiind student, s-a căsătorit cu Gunka, de origine bulgară, şi ea studentă la Conservator, secţia pedagogie. Gunka, deşi nevăzătoare, de o sensibilitate deosebită, de o caldă omenie şi frumuseţe a fost alături pe tot parcursul creaţiei artistice, fiind un sprijin moral şi un model în portretele pe care i le-a inspirat artistului.
Debutul său artistic a avut loc în 1961 la expoziţia lucrărilor de diplomă a Institutelor de arte plastice de la Bucureşti şi Cluj.
Intre anii 1961 - 1971 a activat ca profesor la Liceele “Dimitrie Cantemir”, “Gheorghe Şincai”, Institutul de ştiinţe pedagogice.
In anul 1967 devine membru al Cenaclului tineretului din cadrul UAP, iar în anul 1968 deschide prima expoziţie personală la sala Dalles, Bucureşti şi devine membru al UAP. Din anul 1971 activează ca liber profesionist.
De-a lungul anilor, până în 2004, participă aproape anual la expoziţii personale şi de grup, în ţară şi în străinătate.
Dintre expoziţiile personale amintim:

1971 – Galeria Galateea – Bucureşti, Russe
1972 – Galeria Alfa – Arad
1973 – Galeria Galateea – Bucureşti
1976 – Galeria Sinteza – Bucureşti
1978 – Galeria Municipiului Bucureşti
Teatrul Mic - Bucureşti
Muzeul de Artă – Constanţa
1980 – Galeria de Artă – Cluj
1981 – Galeria Municipiului Bucureşti
1984 – Galeria Municipiului Bucureşti (aniversare 50 ani)
1985 – Galeria Municipiului Bucureşti
1986 – Galeria de artă Iaşi, Cercul Militar, Bucureşti
1989 – Galeria Municipiului Bucureşti, Muzeul ”Eminescu” – Ipoteşti, (Locuri eminesciene, desene)
1990 – Galeria de artă J. Louis Calderon– Bucuresti, Dalles– Bucureşti, Chişinău

În continuare, între anii 1991 – 2004 participă la expoziţii personale, la fiecare doi ani, în diverse locuri: Cercul Militar Naţional Bucureşti, Muzeul de artă Craiova, Muzeul judeţean Olt, Slatina, Turnu Severin, Chişinău, Cernăuţi, etc.
Anul 2004, anul aniversar a 70 ani, l-a început în 19 ianuarie cu o frumoasă expoziţie jubiliară, la Centrul Militar Naţional Bucureşti, unde a expus 33 lucrări.
A urmat a doua, la Muzeul de artă din Craiova, la 28 august, iar sărbătorirea propriu-zisă a fost în 13 septembrie 2004, la secţia de artă “Ion Popescu Negreni” a Muzeului judeţean Olt, Slatina. Din păcate, la ultimele două evenimente, artistul nu a mai putut participa, fiind doborât de o boală neaşteptată şi necruţătoare.
Între toţi aceşti ani de viaţă, artistul a fost prezent cu lucrări şi la expoziţii de grup, anuale, bienale de pictură, expoziţii jubiliare, tematice, organizate de către Ministerul Culturii şi UAP.
A întreprins călătorii de studii în străinătate: Bulgaria, Franţa, Elveţia, Grecia, Italia, Germania, fosta Iugoslavie, etc.
Ca o apreciere a activităţii sale artistice, în cursul anilor i s-au conferit titluri de onoare ca:
- Cetăţean de onoare al Municipiului Slatina în 1993
- Trofeul “Eugen Ionescu” în 2002 – din partea Municipiului Slatina
- “Omul anului” în 2002 de către Gazeta Oltului
- Diploma şi medalia jubiliară “50 de ani de la la înfiinţarea judeţului Olt”
- Diploma de excelenţă pentru activitatea cultural-artistică din partea Ministerului Culturii şi Cultelor – 2004
- Premiul pentru pictură al revistei “Flacăra” – iulie 2004
Picturile lui Spiru Vergulescu se găsesc în muzee din ţară şi în străinătate, în colecţii particulare şi de stat.
Urma lăsată de pictorul Spiru Vergulescu este de neşters. Şi-a valorificat cum nu se poate mai bine talentul dăruit de Dumnezeu şi a lăsat posterităţii minunate lucrări de artă.
Nu trebuie uitată şi iniţiativa artistului de a înfiinţa o secţie de artă la Muzeul Judeţean Olt. Alături de dr. Aurelia Grosu, directoarea de atunci a muzeului, a început din 1993 să dirijeze lucrările de amenajare a spaţiului destinat secţiei de artă plastică, finalizate în 1999 când a fost inaugurată festiv această secţie.
O mare parte din colecţia de artă a Muzeului Judeţean Olt o constituie picturile şi desenele artistului Spiru Vergulescu, precum şi ale lui Ion Popescu Negreni. Donaţia “ Gunka şi Spiru Vergulescu” este substanţială, cuprinzând 50 picturi în ulei, 30 desene.
Mai trebuie adăugat meritul artistului că a reuşit să convingă şi pe alţi colegi de breaslă să facă donaţii care au condus la o frumoasă şi bogată colecţie de artă a Muzeului. Dintre acestia mentionez pe Ion Popescu Negreni, Florin Niculiu, Matei Niculiu, Rodica Anca Marinescu, Amelia Gherasim, Vasile Muresan Murivale, Eugenia Pasima, Mihai Potcoava, Mihai Marin Carstea si altii.
În memoria artistului, o grădiniţă din municipiul Slatina îi poartă numele, iar Şcoala Generală nr. 3 din acelaşi oraş a introdus concursul anual de desen şi pictură căruia i s-a dat numele “Spiru Vergulescu”.
Casa părintească din Slatina, răscumpărată de către artist în 1995 şi reconstruită în 1996 a fost transformată în Casa Muzeu, “Gunka şi Spiru Vergulescu”, locul cel mai frumos, cu acea panoramă minunată a Oltului de care cu drag îşi amintea.
P.D. 10 martie 2009

***

"Un stil şi o personalitate inconfundabilă"

Mai mult decât orice alt sentiment, pictura lui Spiru Vergulescu pare că exprimă bucuria simplă, pură, nedisimulată, de a privi lumea.
Este o sinceritate şi o naturaleţe a culorii şi formelor în peisajele lui ce conduce la o nobilă candoare de a descoperi lumea.
În toată acestă agitaţie în care trăim, pânzele sale dau o nota de calm şi stabilitate.
Ion Popescu Negreni spunea că pictura nu se face numai cu materiale, culoare, pânză şi pensule. Se face cu sufletul, un crez artistic pe care l-a urmat şi Spiru Vergulescu.
Există un superb autoportret ce-l reprezintă pe artist într-o ipostază aproape voievodală, ţinând în mâini, ca un dar de preţ, o casă veche din Bucureşti, Calea Victoriei 202. Această casă efigie are o valoare emblematică, marcând laitmotivul întregii sale picturi.
Nu se exclud nici peisaje de o mare expresivitate, îndeosebi marine, portrete ori naturi statice.
Oraşul rămâne însă principalul subiect al artistului. Revine obsesiv la străzile, curţile şi casele cărora patina anilor le-a conferit o aură romantică şi o paloare nostalgică.
Aşa cum nota un sensibil admirator al său, profesorul Mircea Zaciu, “Spiru Vergulescu ne învaţă cu arta lui rafinată să vedem, să înţelegem şi să salvăm frumuseţea citadină”.
O stradă în pânzele sale poate fi o lume, o casă, un univers, chiar dacă fiinţa umană lipseşte. Ea există undeva, contemplând acest fragment de realitate.
Atracţia sa pentru marină nu este mai puţin importantă, readuce mereu în cadru imagini din Constanţa, Balcic sub diferite forme: case pe malul mării, rufe la Balcic, peisaj la Kaliacra, etc.
Desenator prin vocaţie, aşa cum îl caracterizează Dan Grigorescu, Spiru Vergulescu îşi prezintă aceste calităţi în faţa şevaletului, fie atunci când cutreieră străzile Bucureştiului, Parisului fie oriunde în altă parte, doar cu un bloc de desen.
Ca desenator, atitudinea sa faţă de subiectul preferat, este de adevărată emoţie.
O sensilbilitate extrem de receptivă la apariţia caselor patinate de vreme îl duce la o tratare şi interpretare liberă şi originală a subiectului.
Pentru cei care au avut prilejul de a-l cunoaşte personal, Spiru Vergulescu pare un personaj coborât din pânzele sale.
Înfăţişarea pitorească a artistului, concepţie şi execuţie proprie, cu un port între popular şi monahal, pare ca făcând parte din peisajele oraşului său, ducând la o afinitate între operă şi omul care a creat-o.
Având şansa ca aspiraţia şi sensibilitatea sa artistică să fie descoperită de mic copil, prin studiile urmate îşi va definitiva şi disciplina impulsurile creatoare, având ca îndrumători profesori de renume.
Nici călătoriile de studii n-au rămas fără ecou în sensibilitatea receptivă a tânărului pictor, lăsând urme spontane în caietele sale de schiţe, transpuse apoi în pânzele sale cele mai reprezentative.
Retras în atelierul său, a beneficiat de o mare putere de muncă şi mai ales de un mare sprijin moral şi sufletesc din partea soţiei sale, Gunka.
Spiru Vergulescu a putut să consemneze la sfârşitul vieţii sale, mai 2007, o activitate de creaţie ale cărei roade s-au convertit în nu mai puţin de 30 de expoziţii personale, numeroase participări la expoziţii colective şi tematice de grup, precum şi în sute de pânze aflate azi în diverse colecţii de stat şi particulare, din ţară şi de peste hotare.
A fost o prezenţă constantă şi de calitate în viaţa artistică a capitalei, dar şi în cea a principalelor centre culturale ale ţării noastre: Cluj, Iaşi, Piatra Neamţ, Constanţa, Craiova, Slatina, Brăila, Tg. Mureş, Turnu Severin, etc.
La toate aceste expoziţii a fost răsplătit de un reconfortant şi meritat succes din partea unui public numeros şi divers (social şi profesional), transformând vernisajele sale în adevărate manifestaţii de simpatie.
După închiderea fiecărei expoziţii, pânzele sale, în mare parte, nu s-au reîntors în atelierul pictorului, ci au îmbogăţit colecţiile numeroşilor săi admiratori.
Printre aceştia merită menţionat distinsul profesor de matematică Ion Iacob, care şi-a consacrat activitatea alcătuirii unei colecţii monografice, întemeiată exclusiv pe operele lui Spiru Vergulescu.
Pasionatul colecţionar l-a urmărit de la începutul carierei sale şi chiar l-a sprijinit material, în perioade dificile ale vieţii sale. Astfel, astăzi se poate mândri cu o colecţie de zeci de tablouri şi desene.
Crezând în talentul aparte al pictorului şi consonând cu mesajul estetic şi uman al pânzelor sale a apărut, după anii ’80 o nouă colecţionară de autor, dr. Pompilia Dumitrescu.
Intr-un apartament al zilelor noastre, aşa cum spunea colecţionara, “e greu să asociezi mai mulţi pictori şi să reuşeşti ca personalităţile lor creatoare să se suporte sau, chiar dacă ai ambiţii şi mai mari, să-i faci să se simtă bine împreună”. Aşa se face că pictorul Spiru Vergulescu se potrivea cel mai bine cu modul în care-şi imagina casa în care e găzduită o colecţie sau, mai corect, casa aflată în stăpânirea unei colecţii.
Colecţionara dr. Pompilia Dumitrescu a fost atrasă de un farmec extraordinar în tablourile pictorului, de acea îmbinare între tainic şi real, care le conferă o forţă expresivă aparte.
Urmărind opera lui Spiru Vergulescu până la sfârşitul acestuia, deţine astăzi o colecţie impresionantă ce-i înnobilează locuinţa şi îi permite să facă zilnic o călătorie imaginară în jurul lumii.
In afară de aceşti doi mari colecţionari sunt mulţi alţi colecţionari care posedă din pânzele lui Spiru Vergulescu: Boris Paraschivescu, famila Chiş, dr. M. Piticaru (decedat), etc.
Mulţi dintre istoricii de artă, esteticieni şi colegi l-au înconjurat cu multă prietenie, înţelegere şi cu o încredere în afirmarea destinului său artistic.
Un exemplu definitoriu pentru tipul de relaţii dintre artist şi admiratorii săi îl constituie un evenimet singular şi aproape exemplar al vieţii noastre culturale şi anume “Expoziţia din 10 ianuarie”. Această dată a devenit tradiţională, aproape două decenii, până în anul 1990.
Cu această ocazie, artistul pregătea şi prezenta exclusiv pentru prieteni şi admiratori, o expoziţie cu o anumită temă, în casa atelier din str. Câmpineanu, Bucureşti.
Era un prilej pentru profesionişti, dar şi pentru amatori, să analizeze, să discute liber despre pânzele prezentate.
Era totodată pentru mulţi şi un prilej de a-l cunoaşte mai bine pe artist, pe omul Spiru Vergulescu, în intimitatea operei sale. Acest eveniment a fost preluat după încetarea din viaţă a artistului, de către muzeul judeţean Olt, Slatina. Este o emisiune cu public: elevi, artişti, oameni iubitori de artă, care aduce în prezent o clipă de eternitate, in memoriam Spiru Vergulescu.
Despre opera artistului, eseistul Victor Ernest Masek a scris o monografie “Spiru Vergulescu”, apărută în Editura Meridiane, 1986, iar în anul 2004 a apărut cartea ”Un învingător, pictorul Spiru Vergulescu” în editura PACO – Bucureşti, scrisă de Dan Eugen Dumitrescu.
De asemenea, s-au scris numeroase cronici şi comentarii artistice apărute în presă, TV, Radio, de către mari personalităţi artistice.
După încetarea din viaţă a artistului, putem spune că ne-a rămas amintirea unui om de o sensibilitate deosebită şi mai presus de toate imaginea unui artist.
Admirând tablourile artistului, îi simţim prezenţa prin căldura, echilibrul şi poezia artei sale.
Întotdeauna vom avea nevoie de Spiru Vergulescu, care se plasează în marea pictură contemporană şi care ne înnobilează prin arta sa.
Ca un gest de recunoştinţă şi neuitare, multe dintre lucrările sale sunt prezentate în expoziţiile din muzeele din ţară, oferite cu generozitate de către colecţionarii care l-au iubit şi stimat.
Doritorii şi iubitorii operei sale îi pot viziona site-ul său pe ”www.e-galerie.ro ” apărut prin bunăvoinţa colectivului: dr. Pompilia Dumitrescu, pictorul Mihai Potcoavă şi colecţionarul ing. Karlfried Patzelt.

articol de dr. Pompilia Dumitrescu extras din cartea "Ganduri despre SPIRU VERGULESCU", lansata cu ocazia "Expozitiei retrospective - 75 ani" de la C.M.N.Buc. sept. 2009

***

“Câte ceva despre mine, formaţia şi creaţia mea artistică.

M-am născut la-nceput de toamnă, intr-un loc mirific de pe malul stâng al Oltului, pe povârnişul unui deal de la marginea Slatinei, in casa construită cu mintea şi cu mâna lui de străbunicul meu matern pe la anul 1860, casă din al cărei cerdac- cinci generaţii-am privit fascinate spectaculoasa vale a legendarului râu, simţindu-ne ocrotiţi de bolta cerească, de lună, de stele si de astrul solar care, la sfârsitul zilei, mai ales vara, nu se-ndura să ne părăseasca. Si iată că de la binecuvântata naştere a mea au trecut mulţi de ani de atunci, ani pe care i-am trăit in fericire, unul câte unul, deşi au fost şi vremuri mai puţin bune, cu război, cu ocupaţie, cu boli, cu foamete, cu lipsuri, cu cataclisme naturale, cu zdruncinări sociale ce au dus la schimbări de regimuri, intotdeauna sperând că va fi mai bine.
Incă din cea mai fragedă vârstă a copilăriei am fost adus in Bucureşti unde, de atunci, am trăit şi m-am format ca artist si om de cultură. N-am fost un copil minune ci un copil ca toţi copiii, insă, mama Aglaia, simţind că sunt născut pentru a deveni artist, a urmărit cu atenţie cum mă dezvoltam şi ţinând să nu mă piardă din ochi m-a-ncurajat punându-mă să desenez, să colorez şi să modelez in lut, dumneaei fiindu-mi astfel primul dascăl in indeletnicirile mele artistice…”

Facsimil extras din cele scrise de artistul SPIRU VERGULESCU in Invitatia la expozitia de la Galeriile de Arta ale Municipiului Bucuresti ianuarie –februarie 1998

***

- Antologie de comentarii critice -

„Spiru Vergulescu este în primul rând un portretist cu mână sigură capabil la renunţare la amănuntul realist în favoarea unei figuri luminoase, cu o înclinaţie spre distins şi decorativ.”

Adrian Petringenaru – 1969

„Siguranţa cu care îşi construieşte operele nu este numai un rezultat al posibilităţilor plastice, ci semn al stabilităţii interioare şi de spontaneitate faţă de ceea ce îl impresionează.”
Svetlin Rusev–Bulgaria - 1971

„Spiru Vergulescu este înclinat spre peisajul urban de un farmec vetust, aşa numitele portrete ale unor case cu identitate precis, familiare citadinilor.”
Mihai Mihalache – 1976

„Geometria compoziţiilor lui Spiru Vergulescu este austeră fă a fi rece, nici distantă. Tăietura energică, evidentă şi în autoportrete, e compensată prin profunzimea caldă a privirii.
Pictura lui Spiru Vergulescu nu seduce de la prima ochire, o îndrăgeşti pe măsură ce-i pătrunzi intimitatea semnelor şi obsesiilor.”
Mircea Zaciu – 1980

„O expoziţie „Spiru Vergulescu” este un eveniment, pentru că artistul are o personalitate aparte, deosebită de a celorlalţi artişti de la noi. Peisajele lui sunt nişte decoruri în care încărcătura poetică de a înţelege un lucru este pusă din plin în evidenţă.”
Radu Ionescu – 1984

„Spiru Vergulescu are o sensibilitate deosebită şi complicată, care-i conferă un loc inconfundabil printre pictorii zilelor noastre.
Este important în a vedea în lucrările sale, selectiv, de la expoziţie la expoziţie, garanţia unei aspiraţii ideale care, prin tenacitatea şi talentul său, îşi vor găsi expresia „antologică” de consemnat.” Cristina Angelescu – 1984

„Spiru Vergulescu este un sonetist. Claritatea, coerenţa şi concizia concepţiei plastice, construcţia fermă şi stabilă, precum şi economia mijloacelor picturale îndreptăţesc această afirmaţie.”
Victor Ernest Masek – 1986
„Casele şi străzile lui Spiru Vergulescu ascund taine.
In privirea lui, fiecare lucru comunică cu fiecare alt lucru, căci acest creator a descoperit că există o viaţă comună a profunzimilor. Realitatea este pentru el doar u pretext ca să ajungă la ceva care nu are nume în nicio limbă şi din care, presupune că derivă această realitate, ceva care ar putea fi bucuria lumii.”
Gabriela Bidu – 1993

„In pictura lui Spiru Vergulescu se petrece un lucru interesant: cu cât se accentuează caracterul ei documentar, cu atât senzaţia de fantastic, în loc să se diminueze, sporeşte.”
Tudor Octavian – 1995

„Fericit şi liber, faţă-n faţă cu miracolul lumii, pe care privirea sa ştie să-l vadă, Vergulescu recurge la linie şi culori cu gestul reflex şi nereţinut cu care copilul, lipsit de sprijinul cuvintelor, vrând să ne demonstreze un lucru, îl indică. Structura artistică a lui Vergulescu este cea a unui pictor prin excelenţă.”
Victor Ernest Masek - 1997

„Spirit romantic, dornic de evocări menite să restituie faţa uitată sau pierdută a Oraşului tradiţional, Spiru Vergulescu ne insuflă prin opera sa nostalgia după epoci trecute, creatoare de civilizaţie şi cultură. Lucrările sale sunt destinate viitorului, prin valoarea lor memorialistică.”
Adrian Silvan Ionescu - 1997

„Spiru Vergulescu a pictat imagini din Praga, Plovdiv, Geneva, din Sibiu, Sighişoara şi Bucureşti, dar, în mod interesant, toate lucrările lui respiră acelaşi aer al provinciei interbelice, aşa cum o simte şi o doreşte fiecare dintre noi în puţinele clipe de răgaz.”
D.S. – România Liberă - 1998

„S-ar putea scrie pagini şi pagini despre cerurile lui Spiru Vergulescu, ale căror tonuri merg de la brunuri sumbre, tonuri de violet sau albastru, până la griuri colorate, ba mai mult, artistul atinge idealul atât de râvnit de Matisse, acela de a picta cu alb pe alb.”
D. Ciobanu - 1998

„O insulă de pace plină de iubire, aşa cum s-ar putea intitula expoziţia de pictură Spiru Vergulescu. Tablourile sale sunt tot atâtea ferestre deschise către lumea largă, o lume care prin înfăţişările ei, ar putea fi mierea sufletului nostru.”
Silvia Kerim – 1999

„Natura sensibilă, ancorată solid în universul cultural şi cotidian, Spiru Vergulescu ne-a propus periodic călătorii nostalgice în peisaje bucureştene, slătinene sau de oriunde. Peisajele refac de fapt un itinerar spiritual, duhul fiecărui oraş desprinzându-se din calmul aparent al compoziţiei.”
Victoria Anghelescu - 1999

„Maestrul Spiru Vergulescu intră oficial în memoria Slatinei.
Casa Muzeu „Spiru Vergulescu” preluată în administraţia Consiliului local Slatina va deveni, oficial, o instituţie de cultură, un spaţiu de adâncă trăire spirituală. Cei care au avut privilegiul să-l cunoască pe maestrul, au fost cuceriţi de nobleţea, spontaneitatea şi prospeţimea spiritului său.
Gazeta Oltului - 2006


***

Prezenta monografie online este conceputa si elaborata in memoria artistului SPIRU VERGULESCU (1934-2007) de catre colectionarii Dr. Pompilia Dumitrescu, ing. Karlfried Patzelt si pictorul Mihai Potcoava in anul 2008, cu ocazia pregatirilor facute de colectivul de organizare al aniversarii in 2009 a 75 ani de la nasterea pictorului.

Alte imagini video cu artistul Spiru Vergulescu si pe adresele:

http://www.youtube.com/watch?v=3GOAcw0WdhY&feature=

http://www.youtube.com/watch?v=53VFik1V-H4&feature=

http://www.youtube.com/watch?v=7LU5jlwWrb0&feature=

SPIRU VERGULESCU - CERCUL NAŢIONAL MILITAR - 2003 - Film de MURIVALE
http://www.youtube.com/watch?v=hPsGhw90EOg&feature=
http://www.youtube.com/watch?v=YOK2gOs3SBY&feature=
http://www.youtube.com/watch?v=DZqT5CucIjY&feature=

Retrospectiva 70 ani in Observator cultural 2004
http://www.observatorcultural.ro/ARTE-VIZUALE.-Retrospectiva-Spiru-Vergulescu*articleID_11707-articles_details.html

despre Expozitia "Casele si Strazile lui Spiru Vergulescu" de la Palatul Parlamentului din sept 2014 in:
http://artinfonews.ro/spiru-vergulescu-palatul-parlamentului/

SPIRU VERGULESCU – Pregatirea expozitiei retrospective 75 ani 2009 la Cercul Militar National Buc.
https://www.youtube.com/watch?v=jVbcOcZqNE0]]>
en-us Gallery 2 RSS Module, version 1.1.7 Fri, 29 Mar 2024 07:51:02 +0200 120 http://www.e-galerie.ro/main.php/d/9200-5/Spiru+Vergulescu+Artist.jpg <![CDATA[Monografie despre artistul SPIRU VERGULESCU]]> http://www.e-galerie.ro/main.php/v/Spiru+Vergulescu/Spiru+Vergulescu+Artist/