<![CDATA[Album despre BIALCOVSKI DALIA ELENA]]> http://www.e-galerie.ro/main.php/v/Bialcovski+Dalia+Elena/DESPRE+Bialcovski+Dalia+Elena/
mob: + 0720.995.609
E-mail: bialcovski@yahoo.com

Locul naşterii: Bucureşti, România; anul 1963.
Absolventă, în 1986, a Academiei de Artă “Nicolae Grigorescu”, din Bucureşti,
Secţia-Pictură, Clasa Prof. Vasile Blendea şi Florin Mitroi.
Membru titular al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi al “Association Internationale des Arts Plastiques”- UNESCO, Paris.
Din 1986 a organizat 17 expozitii personale şi a participat la peste 70 de expoziţii de grup, naţionale şi municipale în ţară şi străinătate. Lucrările sale se află în muzee şi colecţii particulare sau de stat din România, Elveţia, Italia, Franţa, Spania, Algeria, Austria, Marea Britanie, Israel, Germania, Rusia, şi S.U.A
A colaborat în realizarea graficii de carte (Bratislava) şi a scenografiei (Roma).
I s-a decernat în:
1999 – Marele Premiu pentru Pictură – Expoziţia Internaţională din Cangas, Spania
1988 – 1991, Bursa “Theodor Aman”, acordată de Municipalitatea oraşului Bucureşti şi Uniunea Artiştilor Plastici din România
1987 –Premiul I – pentru Pictură al Concursului Naţional al Artiştilor Plastici Profesionişti din România.

EXPOZIŢII PERSONALE ŞI DE GRUP PESTE HOTARE:
(selecţie)

2010 – Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică, “Nicolae Iorga”, Veneţia, Italia
(expoziţie personală)
2009 – “Château de Trousse-Barrière”, Briare, Franţa
2009 – Galeria“La Passerelle”, Tour, Franţa
2008 – “Kulturzentrum Forsthaus’, Treuchtlingen, Germania
2008 – “Kulturspeicher”, Ibbenbüren, Germania
2008 – “Arheoclub”, Bari, Italia
2006 – “Galerie Projektraum ”, Berlin, Germania
2006 – Galeria “Schloβ Bathyàny”, Körmend ,Ungaria
2006 – “Lendava-Gallery”, Slovenia
2005 – “Lerchhaus”, Eibiswald, Austria
2005 – “Halle au Beurre”, Aumale, Franţa
2005 – “Künstlerhaus”, Graz, Austria
2005 – ARTECOM, Roma, Italia
2004 – Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică, “Nicolae Iorga”, Veneţia, Italia
(expoziţie personală)
2003 – Institutul Cultural Român, Paris, Franţa
(expoziţie personală)
2003 – Studioul “I Capocroce”, Montecelio, Italia
2001 – Galeria Municipală, Cangas, Spania
2000 – Studioul “I Capocroce”, Montecelio, Italia
2000 – “Banca Popolare di Milano”, Roma, Italia
1999 – Institutul Cultural Român, Madrid, Spania
(expoziţie personală)
1999 – “Accademia di Romania”, Roma, Italia
1999 – Galeria Municipală “Angel Botello”, Cangas, Spania
1998 – Galeria”Jacomart”, Madrid, Spania
(expoziţie personală)
1997 – Institutul Cultural Român, Madrid, Spania
(expoziţie personală)
1997 – Muzeul Naţional de Artă, Alger, Algeria
(expoziţie personală)
1996 – Palatul “Carpegna”, Roma, Italia
1994 – Galeria Municipală “Angel Botello”, Cangas, Spania
(expoziţie personală)
1994 – “Accademia di Romania”, Roma, Italia
1994 – Centrul Cultural “S. Agostino”, Roma, Italia
1993 – Palatul “San Michele”, Roma, Italia
1991 – Galeria Municipala, Brussels,Belgia
1990 – Galeria “Bab-El Kebir-Oudaia”, Rabat, Maroc
(expoziţie personală)
1990 – Complexul Cultural “ANFA”, Casablanca, Maroc
(expoziţie personală)
1990 – Galeria “Del Bello”, Toronto, Canada

EXPOZIŢII INTERNAŢIONALE ÎN ROMÂNIA :
(selecţie)

2010 –Galeria “Apollo”, Bucureşti
2010 –Muzeul Naţional de Artă , Constanţa
2009 – Palatul Parlamentului, Sala “Constantin Brâncuşi”, Bucureşti
2007 – Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu
2007 – “Fildas-Gallery”, “Poduri Europene”, Constanţa
2006 – Galeria “Senso”, “Salon de Artă Sacră”, Bucureşti
2006, 2005 – Galeria “Senso”, “Dialoguri”, Bucureşti
2004 – Galeria “Caminul Artei”, “Europeans Bridges”, Bucureşti
2004 – Centrul Cultural “Palatul Mogosoaia “
2004 – “Crowne Plaza”, Bucureşti
2003 – World Trade Center, “Contemporary Women Art”, Bucureşti
2002 – Muzeul Naţional de Artă Contemporană”, “Remember-Woman Creators by Mediterranean and Bleak See” Bucureşti
2001 – Galeria “ASIROM “, “Remember-Women Creators by Mediterranean and Bleak See”, Bucureşti
1995 – Oficiul Naţional “ARTEXPO”, “Young Artists for European Art”
Bucureşti
A participat ca invitat în numeroase simpozioana şi tabere de creaţie şi documentare
naţionale şi internaţionale ( Anglia, Austria, Elveţia, Franţa, Germania, Italia, Spania )

REFERINŢE :
(bibliografie selectivă de specialitate)

“Lexicon critic şi documentar – pictori, sculptori şi desenatori din România
secolele XV-XX ”, Editura “Medro”, Bucureşti, România, 2008, autor Mircea Deac
“Présences de la Peinture Contemporaine Roumaine en France avec “Soleil de l’Est” entre 1990-2008”, Editura “Arcade”, 2008, Bucureşti, România
“Who is Who”, 2006, 2007, 2008, 2009, Editura Hübners, Zug, Elveţia
“Encyclopédie des Artistes Roumains Contemporains” vol. 1,1999, Editura “Arc 2000”, Bucureşti, România
“Enciclopedia Artiştilor Români Contemporani” vol. 1,1996, Editura “Arc 2000”, Bucureşti, România
“Who’s Who in the Balkans” -1997, 1998, Editura “Delphy”, Atena, Grecia
“Critica de Arte” 1998, nr. 130, Madrid, Spania
“Critica de Arte” 1999, nr. 139, Madrid, Spania
“Arta”, 1990, nr. 1, Bucureşti, România
“Arta”, 1989, nr. 8, Bucureşti, România


***

Personala Daliei Bialcovski la Venetia, inspirata dintr-un poem eminescian
HotNews Joi, 29 aprilie 2010

Artista plastica Dalia Bialcovski semneaza expozitia de pictura “Nuni … nuntire" ce cuprinde lucrari inspirate de celebrele versuri ale poemului eminescian Calin (file din poveste). Expozitia va fi vernisata marti, 4 mai, incepand cu orele 18,30, la Institutul Roman de Cultura si Cercetare Umanistica de la Venetia.

Tema expozitiei inspirata de poemul eminescian face referire la metaforicul mariaj al elementelor ce alcatuiesc si definesc, in cele din urma, un anumit spatiu. Astfel, personala Daliei Bialcovski suprinde fenomenul „nuntirii” elementelor pe trei paliere de interactiune: relatiile interumane; relatiile intre diversele tipuri de materie; relatiile intre personajele umane si propriul lor habitat.

"Pictura asa cum o intelege Dalia Bialcovski inseamna permanentul echilibru dinamic intre priza emotionala asupra realitatii si cenzurarea ei cerebrala pana la ultima consecinta a ideii de configuratie.” spune criticul de arta Virgil Mocanu, despre lucrarile artistei.

Incepand cu 1986, artista a organizat 16 expozitii personale si a participat la peste 700 de expozitii de grup, nationale si internationale.
Lucrarile Daliei Bialcovski se afla in muzee si colectii particulare sau de stat din Romania, Elvetia, Italia, Franta, Spania, Algeria, Austria, Marea Britanie, Israel, Germania, Federatia Rusa, Statele Unite. A obtinut numeroase premii in tara si in strainatate.

Expozitia „Nuni ... nuntire” are ca punct de plecare o documentare anterioara la Venetia, inceputa cu cativa ani in urma si devenita o preocupare constanta a autoarei. Proiectul actual propune o prezentare comparata - presupunand similitudini si particularitati - intre spatiul cultural romanesc si cel venetian.

Expozitia va fi deschisa publicului pana pe 23 mai 2010 in spatiile de la etajul I al Institutului Roman de Cultura si Cercetare Umanistica de la Venetia.

***

Dalia Bialcovski
(Percepţie şi fascinaţie mediteraneene)

de Corneliu OSTAHIE

Pe Dalia Bialcovski am cunoscut-o cu vreo 15 ani în urmă, în atelierul maestrului Vasile Chinschi. Era pe atunci proaspătă absolventă a Institutului de Artă „Nicolae Grigorescu” şi se pregătea să-şi deschidă expoziţia de debut într-o galerie din Craiova. Îmi amintesc de faptul că i-am scris câteva rânduri de întâmpinare dedicate acelui eveniment, text care a fost tipărit într-un pliant ce ţinea loc de catalog.
După aceea n-am mai auzit nimic de ea până de curând, când, în urma unor mici întâmplări, chiar prea mărunte pentru a merita să fie povestite aici, am ajuns să sun la uşa atelierului său, situat undeva pe lângă Piaţa Domenii. M-a surprins din primul moment aerul ei solar, luminos şi degajat, perfect „asortat” cu lucrările recente, aşezate pe pereţi, pe şevalet sau sprijinite de micul mobilier aflat în încăpere.
Tânăra cu alură de şcolăriţă timidă de care îmi aminteam vag era definitiv lăsată în urmă, Dalia – cea de acum – emanând prin fiecare gest al ei acea detaşare pe care o capeţi cu timpul graţie experienţei de viaţă şi rezultatelor curajului de a te cunoaşte şi accepta pe tine însuţi, precum şi de a-i tolera sau, după caz, de a-i iubi pe ceilalţi. „Îmi plac nespus de mult oamenii, dar nu pentru că ar fi frumoşi, ci pentru că au defecte, au temeri şi spaime, sunt unici, visează şi aspiră – de regulă – la mai mult decât pot obţine de la viaţă, într-un cuvânt pentru că sunt vii şi pentru că reprezintă un subiect extraordinar, aflat la îndemâna oricărui artist.
De asemenea, îmi plac lumina, culorile calde, spaţiul mediteranean, tot ceea ce străluceşte înainte de stingere, iarba pârguită în pragul toamnei. Din aceste elemente şi crâmpeie de realitate este alcătuită şi pictura mea, în care mişcarea are un rol de neînlocuit, iar viziunea senină reprezintă chiar modul meu de a privi lucrurile – şi în general, şi în particular.”
Ascultând-o, aparent absent, am tras cu coada ochiului la tablourile din jur şi i-am dat, în gând, dreptate. Pânzele având ca subiect dansurile spaniole păreau nişte vârtejuri de lumini portocalii care, privite mai insistent, lăsau să se întrevadă siluete eterice conturate mai mult de zone de transparenţă cromatică decât de desen.
Lor li se alăturau naturile statice, poate impropriu numite astfel dacă luam în seamă mişcarea subtilă de care erau traversate, dincolo de aparenta lor rigiditate. Mai erau şi lucrările care înfăţişau scene de dans popular românesc şi care se deosebeau substanţial de cele de inspiraţie iberică datorită folosirii tuşelor energice de negru, de culori puternice, virile.
Un peisaj din Toledo domina atelierul prin patina sa paseistă, făcându-mă să visez la umbra lui El Greco întinsă pe zidurile roase de vreme...

Drum întortocheat spre liniştea atelierului

„Dansul este una dintre temele mele favorite. Şi nu întâmplător. În liceu visam să dau examen şi să intru la scenografie. Iubeam la nebunie teatrul şi opera, le iubesc şi acum, cu ani în urmă chiuleam de la şcoală ca să văd câte două spectacole pe zi, erau vremuri de glorie la Teatrul Mic, la Teatrul Naţional... N-am ajuns să urmez scenografia, deoarece atunci când am terminat eu liceul nu s-a mai organizat examen de admitere la acea secţie. Poate că a fost mai bine aşa, am intrat la pictură şi am realizat că pot să mă exprim deplin prin intermediul ei. M-au influenţat şi profesorii mei, unii prin rigoarea cu care mi-au explicat compoziţia, culoarea şi potenţialul lor expresiv extraordinar, iar aici mă refer în primul rând la Ştefan Sevastre, alţii spunându-mi de-a dreptul că pictura este regina artelor plastice şi că trebuie să-mi măsor puterile cu ea dacă vreau să fac ceva în viaţă, odată ce am ales acest drum (Vasile Chinschi). Au urmat anii de facultate, în care am avut iarăşi parte de profesori de excepţie – Vasile Blendea şi Florin Mitroi, care alcătuiau un cuplu de dascăli cum rar poate fi întâlnit. După sfârşitul a tot felul de tribulaţii profesionale care au intervenit în anii imediat următori absolvirii – naveta la Urziceni, la o fabrică de articole sportive, transferul la centrala de resort de la Bucureşti şi apoi la o întreprindere de stofe pentru mobilă, unde am lucrat până prin 1995 etc. – am îndrăgit lucrul în atelier, am început să-mi apropii nu numai oamenii, ci şi obiectele pe care le pictam. Acestora din urmă le dădeam nume, personificându-le, după care dialogam cu ele în timp ce le reprezentam pe pânză şi le modificam mereu poziţia până găseam formula optimă de compunere a câmpului plastic. Probabil aşa se explică şi faptul că naturile mele statice sunt salvate de monotonia predestinatei lor funcţii decorative şi pot transmite stări de spirit, pot inspira mici naraţiuni fanteziste, ludice sau nostalgice.”

Experienţa veneţiană

Dalia Bialcovski are darul de a spune despre ea lucruri interesante şi profunde, lăsând impresia că vorbeşte despre cu totul altcineva. De aceea mi-a fost greu s-o întrerup şi m-am mulţumit să dau aprobator din cap, sugerându-i că ar fi bine să-şi continue monologul. „Lecţiile marilor maeştri au fost fundamentale şi pentru mine. La început de tot mă fascina Grigorescu. Pe parcursul anilor am descoperit alte modele cu care mi-ar fi plăcut să semăn: Edouard Manet, Andre Derain, Marc Chagall, Mondrian, Rembrandt, Tiţian, Tintoretto. Evident, nu m-am apucat să-i copiez, dar ei m-au ajutat enorm să înţeleg cât de importante sunt căutarea limbajului propriu şi efortul de a-ţi defini un stil, de a-ţi dori cu obstinaţie să fii un artist unic, înainte chiar de a-ţi dori să fii un artist important. Am fost la sfârşitul acestei primăveri cu o expoziţie personală la Veneţia. Proiectele mele viitoare sunt legate de perioada pe care am petrecut-o în acest oraş fascinant. Am rămas marcată şi acum de tot ce am văzut acolo, şi mai ales de oameni, de veneţieni. Sunt comuni, de statură medie, modeşti, aducând puţin cu portughezii. În schimb, au conştiinţa propriei lor importanţe în istorie, ştiu că au clădit un oraş magnific şi, mai ales, au înţeles că adevărata valoare stă în artă. Cu toate că la Veneţia există pe fiecare metru pătrat măcar o operă de artă, veneţienii continuă să investească şi acum, la modul cel mai concret cu putinţă, în acest domeniu. Nu întâmplător, celebra Bienală internaţională de arte iniţiată în 1895 se desfăşoară şi astăzi aici. Există şi un muzeu al bienalei, în care sunt păstrate toate achiziţiile făcute cu prilejul fiecărei ediţii a manifestării. Ce vreau să spun este faptul că nu numai lecţiile marilor artişti sunt importante pentru formarea unui creator tânăr, indiferent dacă acesta este literat, muzician, cineast sau sculptor, ci şi lecţiile pe care le pot oferi cei ce ştiu să preţuiască arta, să-i confere un sens profund şi să-i asigure un destin peren în conştiinţa publică. Veneţia este poate cel mai potrivit loc de pe pământ unde o astfel de lecţie poate fi învăţată pe gratis, mergând pur şi simplu pe stradă sau plutind într-o barcă pe apele unui canal. Din păcate, există o ameninţare iminentă şi pentru veneţieni. Mari investitori din SUA, Japonia, China chiar, precum şi de prin alte ţări au început să cumpere oraşul bucată cu bucată, astfel că localnicii sunt nevoiţi încet-încet să părăsească malurile lagunei adriatice şi să se stabilească pe pământurile «ferme» din împrejurimi. Sigur, Veneţia nu va dispărea din această cauză, dar spiritul veneţian s-ar putea să aibă mult de pierdut.”
Pledoaria Daliei pentru Veneţia a semănat mai mult cu un poem decât cu nişte simple impresii de călătorie spuse la o şuetă. Este un semn că viitoarea sa expoziţie, aflată acum în stare de latenţă, va fi dominată de o componentă lirică evocatoare, ale cărei înţelesuri vor trebui căutate nu neapărat în clasicele peisaje lagunare (care s-ar putea să şi lipsească de pe simeze), ci în imagini-metafore ale unei identităţi geografice şi spirituale unice şi irepetabile. Până la vernisaj însă, eu unul voi rămâne în minte cu o altă imagine-simbol, de această dată din atelierul pictoriţei: două scaune de înălţimi diferite pictate faţă în faţă, un „el” şi o „ea” angajaţi într-o veche şi mereu nouă discuţie despre esenţa absenţei. Sau poate despre altceva, ce mie încă îmi scapă...(Artişti, ateliere, galerii/Ghid facultativ de încântat privirea, Editura Karta Graphic, 2009, p. 34-38)

Dalia Bialkovski are lucrări în muzee şi colecţii particulare sau de stat din România, Elveţia, Italia, Franţa, Spania, Austria, Algeria, Brazilia, Marea Britanie, Israel, Germania, Rusia şi SUA. Creația și talentul său au fost răsplătite cu Marele Premiu pentru Pictură (1999, Expoziţia Internaţională din Cangas, Spania), Premiul I pentru Pictură al Concursului Naţional al Artiştilor Plastici Profesionişti din România (1987) și bursa “Theodor Aman”, acordată de Municipalitatea oraşului Bucureşti şi UAPR (1988 – 1991).]]>
en-us Gallery 2 RSS Module, version 1.1.7 Fri, 29 Mar 2024 07:27:06 +0200 120 http://www.e-galerie.ro/main.php/d/13810-2/DESPRE+Bialcovski+Dalia+Elena.jpg <![CDATA[Album despre BIALCOVSKI DALIA ELENA]]> http://www.e-galerie.ro/main.php/v/Bialcovski+Dalia+Elena/DESPRE+Bialcovski+Dalia+Elena/