Album despre CRISTIAN SERGIU IANZA
CRISTIAN SERGIU IANZA
Mai multe informatii pe:
http://cristianianza.tripod.com/
http//cristianianza.blogspot.com
http://www.facebook.com/cristian.ianza
http://www.facebook.com/events/347484672022721/
http://www.adevarul.ro/locale/hunedoara/Cristian_Ianza_maestrul_artei_modelajului_0_190181091.html
http://stiri.rol.ro/un-bust-quot-marca-quot-cristian-ianza-se-afla-in-fata-lojei-masonice-din-nurnberg-552748.html
http://clujeanul.gandul.info/cultura-timp-liber/trupul-gol-al-femeii-si-semnele-lui-dumnezeu-2488537
http://www.ziarulunirea.ro/art.php?cat=10&pg_id=29400
https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=izf2uJ87CF8#!
***
“Hunedoreanul Cristian Ianza este maestru în arta modelajului”
Ada Ionescu - ziarul “Adevarul” Vineri 15 ian 2010
Cristian Ianza - Pasionat de ceramică şi sculptură, bărbatul este recunoscut şi apreciat peste graniţe pentru arta sa.
Pentru a studia la secţia Ceramică, a avut ambiţia de a susţine examenul la universitate cinci ani la rând, după ce încă din clasa a noua de liceu alesese să aprofundeze arta modelajului.
„În ’76 am terminat liceul şi am fost să vizităm universităţile din Cluj-Napoca şi Bucureşti, iar eu am ales să îmi continui studiile în Capitală. De cinci ori am dat la facultate până am reuşit. Îmi spusesem că voi susţine examenul de maximum opt ori, iar apoi voi renunţa”, a mărturisit hunedoreanul. Concurenţa era, la acea vreme, foarte mare: doar trei universităţi de arte în ţară şi numai şapte locuri la Bucureşti, vizate chiar şi 30 de candidaţi.
Azilant în nordul Bavariei
Descendent al unei vechi familii de italieni din Padova, şi cu un stră-străbunic care a fost primul vicar greco-catolic al Ţării Haţegului, dar având şi ascendenţi de origine germană, artistul a fost din copilărie fascinat de visul Occidentului, aşa că în 1990 a plecat în Germania, la invitaţia unei rude.
Prima destinaţie vestică a fost Karlsruhe, unde a avut şi prima expoziţie vernisată peste graniţe. Un an mai târziu avea să plece din nou, de această dată la Nürnberg, unde a primit statutul de azilant. „După vreo trei-patru zile alături de ceilalţi emigranţi, am fost repartizat în Kronach, o localitate în Bavaria, unde în scurt timp am devenit o mică vedetă locală. Spre deosebire de ceilalţi azilanţi, care se ocupau cu spargerile, eu – cum ştiam şi ceva germană de la bunica mea – am mers la prefectură şi mi-am prezentat portofoliul”, a spus Cristian Ianza. Au urmat zeci de expoziţii, printre care la Nürnberg, Rotterdam şi Kulmbach, hunedoreanul a predat cursuri la universitatea populară, a apărut în nenumărate articole în presa germană, dar a ratat şi şanşa vieţii lui, un contract de mare perspectivă la o fabrică renumită de porţelan.
Lucrări „risipite” în toată lumea
Pentru a putea beneficia de acel contract, artistul ar fi trebuit să se întoarcă în România şi să îşi retragă cererea de azil, ceea ce a şi făcut. Susţine însă că din cauza unor acuzaţii nefondate de colaborare cu Securitatea nu a reuşit să revină în Gemania decât doi ani mai târziu, după o mulţime de memorii la ministerele de resort, iar din 2005 a obţinut drept de rezidenţă definitivă în Germania. Lucrările lui se regăsesc acum atât în spaţii publice din ţara care l-a adoptat, cât şi în colecţii particulare din Japonia sau Canada.
Întrebări şi răspunsuri
Reuşeşte un sculptor sau ceramist să trăiască decent numai din artă?
E destul de greu, pentru că veniturile nu sunt constante. Creaţia pe care am vândut-o cel mai bine se ridică la 3.000 de euro, însă nu se întâmplă întotdeauna să ajungi la asemenea sume.
Cu ce vă mă ocupaţi în afară de sculptură?
În primul rând, încerc să-mi recuperez proprietăţile pe care le-am moştenit în zona Haţegului şi la Petroşani, dar am avut şi un fast-food în Valea Jiului, unde mi se spunea artistul-bucătar. Am avut o mare bucurie când o doamnă a cerut şase hamburgeri la pachet, ca să-i trimită fiului ei care era în armată, la Iaşi, pentru că acesta nu mai găsise nicăieri alţii la fel de buni.
Ce-i place
„Bunul simţ, integritatea, dar şi meseria mea, de care nu aş putea să mă plictisesc. Sun pasionat de două mari teme: sacru şi senzual”.
Ce nu-i place
„Minciuna, prostia şi cele două coroborate, care dau fudulia specific românească”, a adăugat Cristian Ianza.
Profil
Născut. 05.01.1958, Lupeni
Educaţie. Academia Naţională de Arte „Nicolae Grigorescu”
Experienţă. Peste 25 de ani
Familie. Necăsătorit
***
"Un bust "marca" Cristian Ianza se afla in fata Lojei masonice din Nurnberg"
“Ziarul Vaii Jiului” 01/29/2010 Autor: Marian Boboc
Fără îndoială, numele artistului plastic Cristian Ianza nu mai are nevoie de nicio prezentare. L-am întâlnit pe artist în locuinţa sa din Petroşani, situată într-un bloc de pe strada Avram Iancu, fostă Vasile Roaită. Era obosit, lucrase toată noaptea, aşa că aroma şi tăria unei cafele s-au dovedit a fi cel mai bun remediu pentru... înviorarea de dimineaţă. Dacă nu ştiaţi, vă informăm că dimineaţa artistului începe, de obicei, undeva pe la orele... amiezii.
Nu l-am mai întâlnit de multă vreme. Motivul absenţei sale din urbea petroşeneană aveam să-l aflu din convorbirea avută cu el. Mărturisesc că a fost o discuţie agitată, calată nu doar pe activitatea sa artistică, ci şi pe problemele sale imobiliare, el fiind, după cum se ştie, moştenitorul caselor situate în Colonia Ianza. Cum această ultimă chestiune va constitui subiectul unui alt material, consemnăm pentru moment doar greaţa şi scârba proprietarului Ianza faţă de instituţiile care ar trebui să rezolve această alambicată problemă. Dar să revenim... la artă.
Am aflat că anul trecut Ianza a avut expoziţii personale la Deva, la Hunedoara, în Parcul din Sebeş (cu ocazia Festivalului Lucian Blaga) şi la Aiud (expoziţie organizată de Centrul Cultural „Liviu Rebreanu” şi Fundaţia „Interact”, al cărui membru este).
Tot în 2009 a participat şi la Tabăra internaţională de sculptură în lemn desfăşurată la Kronach, în Germania.
În ultima lună a anului trecut, Cristian Ianza a participat la o manifestare importantă, anume expoziţie a artiştilor plastici din regiunea Kronach.
Tot la Kronach, au fost expuse definitiv două lucrări de dimensiuni „marca” Ianza: „Mamă şi copil” (în faţa unui centru social) şi „Lukas Cranach” (în faţa şcolii care-i poartă numele).
Că Ianza este un artist plastic apreciat şi în străinătate o dovedeşte şi faptul că un bust de dimensiuni mari al lui Friedrich Campe (fondatorul unei edituri, dar şi al unei loje francmasonice din Nurnberg), lucrare care „s-a odihnit” o perioadă în faţa sediului editurii germane, a fost mutat la sediul Lojei francmasonice.
Nici nu a început bine anul 2010, că artistul Ianza a şi răspuns unui şir de provocări artistice: o expoziţie colectivă la Lupeni (oraşul său natal) care va fi vernisată mâine, 30 ianuarie la Galeriile Iosif Tellmann; o expoziţie de grup (alături de 3 pictori), la Bucureşti, iar în februarie va expune într-o expoziţie colectivă la Tg. Jiu, manifestare organizată de filiala UAP Deva.
Prin tot ceea ce face, Cristian Ianza dovedeşte că este, într-adevăr, un artist profesionist. De care, Valea Jiului, de care-l leagă atâtea şi atâtea amintiri, ar trebui să fie mândră.
***
“Trupul gol al femeii şi semnele lui Dumnezeu”
Ziarul “Clujeanu”, articol de Claudiu Groza din 26 martie 2008
Sculpturi pline de senzualitate şi forme ceramice sugerând simbolurile transcendenţei alcătuiesc expoziţia de ceramică şi sculptură mică a lui Cristian Sergiu Ianza, care va fi vernisată joi, la ora 17, la Muzeul Naţional de Artă din Cluj.
Artistul s-a născut la Lupeni, în 1958. Şi-a făcut studiile la Academia Naţională de Artă „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. Expune din 1984, atât în România, cât şi în Germania, unde locuieşte alternativ. Prezenta expoziţie este prima sa „personală” la Cluj. Cristian Sergiu Ianza este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi al altor două asociaţii similare din Europa şi Germania.
Una din particularităţile creaţiei lui Ianza este o maximă disponibilitate pentru un discurs plastic divers. El expune de pildă mici sculpturi feminine ce emană o senzualitate copleşitoare, dar şi un anume tip de vulnerabilitate. Formele, deşi senzuale, nu transmit neapărat un mesaj erotic, cât unul sublimat-feminin. Nu pofta o trezesc aceste sculpturi, ci nevoia de dragoste. De remarcat este şi cromatica folosită aici, de la negru-abanos la alb-pietros, argintiu sau arămiu.
Aceste lucrări îşi găsesc pandantul în altele, ce reprezintă trupul crucificat al lui Isus, ori în structuri ceramice ce conţin simbolurile transcendenţei, de la sfera perfectă ori crucea la triunghiul-ochi al lui Dumnezeu sau simbolul yin-yang. Sunt structuri geometrice tridimensionale care potenţează un mesaj transcendent. Uneori, e-adevărat, aglomerarea acestor simboluri dă senzaţia unui abuz artistic, ceea ce scade oarecum nivelul estetic al compoziţiilor. Însă expoziţia are un subtil echilibru interior care atenuează aceste stridenţe.
Cristian Sergiu Ianza excelează în sculptură. Aici el dă dovada unei priviri fine, nuanţate şi a unei elaborări artistice minuţioase şi empatice. E „tiparul” care va rămâne probabil cel mai pregnant în conştiinţa privitorilor.
claudiu.groza@clujeanul.ro
***
Expresiv pana la a se impune carismatic in constiinta celor ce-l cultiva, dinamic in gesturi si in acelasi timp precaut in afirmatii re-feritoare la formarea sa ca artist, traind cu frenezie actul plastic, Cristian Sergiu Ianza este ceramistul care din 1985 a organizat cu mare consecventa, in tara si in strainatate, expozitii menite sa faca cunoscuta publicului lumea sa mentala, materializata prin modela-rea cu virtuozitate a argile
Tatiana Radulescu – Contemporanul, octombrie 2003
Maestru în domeniul ceramicii, Cristian Ianza nu poate fi catalogat drept un ceramist. Diversitatea de tehnici şi materiale, varietatea lucrărilor sale îl apropie pe artist mai degrabă de sculptură.
Un mare cunoscător al trupului uman, poet al formelor femeii, Ianza îi dedică acesteia un imn de dragoste în lucrări de dimensiuni mici, dar de o valoare remarcabilă. “Templele” şi “Altarele” sale dovedesc o aspiraţie perpetuă spre divin şi universal.
Veronica Gherasim – Cotidianul – august 2003
Expoziţia semnată de Cristina Sergiu Ianza vizând ceramica şi sculptura este o certă reconfirmare a tinderii profund ascendente a artistului spre esenţializarea formei şi, în fond, atingerea simbolului absolut.
Plasticianul propune, în planuri tridimensionale, absolut neobişnuite, atât motive liturgice, în care semnul Crucii, simbol creştinesc, apare cu o mare repetabilitate, dar combină savant acest însemn cu idei păgâne, de zeitate în profundă notă a erosului procreştin.
Dragoş Ciobanu – Naţiunea - august 2003
Opus dar nu contradictoriu. Dealtfel aşa tratează el materialul. Transformat în corpuri feminine senzuale cu rotunjimi estetic vii şi forme lascive sau în compoziţii abstracte ca “Pomul Cunoaşterii” sau “Geneză”. Aici domină forme clare, geometrice, cu muchii. Pe de o parte, aşadar fântâna barocă iar pe de altă parte, chiar la temele religioase, structuri clare, cu toate că aceasta la Ianza nu este contradictoriu. Mai mult decât atât, stau foarte bine una lângă cealaltă, ca dealtfel şi obiectele alese pentru foaierul Casei de Oaspeţi din Bad Laasphe.
Gabrielle Pahrbach – Siegener Zeitung – decembrie 2000
Relaţia dintre om şi Univers o tratează mereu în noi variante. Obiectele sale pline de putere, dar totodată poetice îşi jură unele altora, armonia creaţiei unei forme de exprimare total personale, operată conştient cu o simbolică clară. De asemeni şi cu figurile sale feminine artistul se mişcă între cer şi pământ, între om şi Univers, între umbră şi lumină. Obiectele sale, cu toate ca sunt realizate din materiale tradiţionale ceramice ca argilă, gresie, porţelan şi cu toate că sunt relativ de dimensiuni mici au efectul monumental şi concură în mod reuşit cu sculpturile mari de exterior.
Wolfgang Thiel–Die Wittgensteiner Zeitung – decembrie 2000
Lucrate în argilă, gresie, ceramică smălţuită ori porţelan, lucrările lui Cristian Sergiu Ianza pendulează între lasciv şi angelic, între sacru şi profan. Femeia şi Iisus, viaţa şi nemurirea, iată temele predilecte ale artistului surprinse în cadrul unor compoziţii sau lucrări de sine stătătoare de dimensiuni mici sau medii. “Femeile” sale nu reprezintă altceva decât un omagiu adus femeii, trimiţând la “Catedrala” lui Rodin. Mâinile din lucrările sale o dovedesc cu prisosinţă.
Tindem să credem că atât compoziţiile sale care au în centru femeia, cât şi cele sacrale nu reprezintă altceva decât proiecte ale unor ansambluri monumentale, care îşi pot găsi odată, locul, în pieţele sau parcurile Bucureştilor.
Daniel Popescu – ROMPRES – aprilie 1999
|
|