Album despre Valeriu PALADI

http://www.economiaitaliana.it/it/articolo.php/I-colori-dei-Carpazi-con-Paladi-a-Budrio?LT=CULT&ID=16297&ARCHIVIO=1#.VY1iZbCem0A.facebook
https://www.facebook.com/paladi.valeriu.1

Valeriu Paladi - CV 2009

Nascut in 3 martie 1968 în Sărata Veche, Republica Moldova
Studii: Absolvent al Academiei de Artă din Bucureşti, secţia Pictură, clasa Horea Paştina, în anul 1996.
Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.

Expoziţii personale:
Italia (2009); Galeria Nova, Bucureşti (2003, 2000)

Expoziţii de grup (selecţie):
Palatele Brancovenesti Mogosoaia 2010;
“Interferente” sau “Punct, a patra poveste” - Galeria VeronikiArt, Bucureşti (2009); "Foamea de pictura, specialitatea casei: noima fara nume" - Galeria Helios Timisoara (2008); Galeria Galateca - Biblioteca Centrală Universitară Bucureşti (2007); "In gradina Palatului Cotroceni"- Muzeul National Cotroceni(2007); "A treia poveste a punctului" – Galeria Caminul artei etaj Bucuresti(2007);"A doua poveste a punctului" – Galeriile Apollo Bucuresti si Galeria Anticariat curtea veche Bucuresti (2006); Mirabello, Ferrara Italia (2004); "Never Ending Painting" - Galeriile Apollo Bucuresti si UAP Brasov (2003); Salonul municipal Bucureşti, sala Dalles (2002); Salonul naţional de arte vizuale, Focşani (2002); Simpozionul naţional de pictură, Bistriţa (2001); Salonul municipal Bucureşti, Galeria Căminul artei (2001); Salonul de artă contemporană, sala Constantin Brâncuşi – Palatul Parlamentului, Bucureşti (2000); Bienala de arte plastice Gheorghe Petraşcu, Târgovişte (1998); Studiu asupra peratologiei toposului bizantin – formă şi imagine, Centrul Cultural Român, Veneţia, Italia (1996); 131 de ani de la înfiinţarea Academiei de Artă din Bucureşti, Galeriile Etaj ¾, Bucureşti (1995); Concursul tinerilor pictori Dominus, Bucureşti (1993, 1992)

Premii: Premiul Dominus, Concursul tinerilor pictori Dominus (1993)

Alte informatii:
https://www.facebook.com/paladi.valeriu.1?fref=ts
http://www.modernism.ro/2011/11/04/bienala-internationala-de-pictura-editia-2011-chisinau-moldova/
http://veronikiart.ro/artist.php?lang=0&id=168
http://www.realitatea.net/muzeul-national-de-istorie-a-romaniei-va-fi-gazda-expozitiei-de-arta-maestri-si-ucenici_172161.html
http://www.studentie.ro/campus/NOIMA_FARA_NUME/c-178-a-45503
http://inoe.inoe.ro/ianus/Cronici%207-8.htm
http://birchscapes.blogspot.ro/2010/09/frans-horbach-netherland-www.html
http://revistacultura.ro/nou/2010/08/n-gradina-mirabilis/
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/simeze-cronica-anonimilor-cu-identitate-certa-5095403/
http://revistacultura.ro/nou/2010/08/n-gradina-mirabilis/http://www.mnir.ro/index.php/expozitie-de-pictura-grafica-si-sculptura-consacrata-implinirii-a-90-de-ani-de-la-unirea-basarabiei-cu-romania/
http://www.economiaitaliana.it/it/articolo.php/I-colori-dei-Carpazi-con-Paladi-a-Budrio?LT=CULT&ID=16297&ARCHIVIO=1#.VY1iZbCem0A.facebook
***

VALERIU PALADI - CV 2014

Nascut in 3 martie 1968 la Sarata-Veche, Republica Moldova
Studii:
2010 - 2014 – Accademia di Belle Arti, Bologna, prof. Rinaldo Novali
1990 - 1996 – Academia de Arte Plastice, Bucuresti, prof. Horea Pastina
1984 - 1988 - Scoala Republicana de Arte Plastice din Chisinau

Membru al UNIUNII ARTISTILOR PLASTICI din ROMANIA

Contact:
https://www.facebook.com/paladi.valeriu.1?fref=ts
valeriu.paladi@live.it

Expozitii personale:
2009 Torre Civica Santo Stefano, Molinella (BO), Italia
2004 Mirabello, Ferrara, Italia
2003 Casa Vernescu, Bucuresti, Romania
2000 Galeria Nova, Bucuresti, Romania

Expozitii colective
2014 Muzeul National Cotroceni, Bucuresti
2013 Galleria FaroArte, Marina di Ravenna, Italia
2013 Bienala Internationala de Arta, Chisinau, Moldova
2012 Museo della Civilta Romana, Roma, Italia
2012 Muzeul Municipiului Bucuresti, Palatul Sutu
2011 Galleria d’Arte Artebates Dozza (BO) Italia
2011 Bienala Internationala de Arta, Chisinau, Moldova
2010 Galeria de Arta, Palatele Brancovenesti, Mogosoaia, Romania
2010 Auditorium, Molinella (BO) Italia
2009 Bienala de Arta, Chisinau, Moldova
2009 Galeria de Arta Veroniki Art, Bucuresti
2008 Galeria Helios Timisoara
2007 Galeria Galateca - Biblioteca Centrală Universitară Bucureşti
2007 Muzeul National Cotroceni
2007 Galeria Caminul Artei etaj Bucuresti
2006 Galeria Anticariat Curtea Veche, Bucuresti
2006 Galeria Apollo, Bucuresti
2003 Galeria Apollo, Bucuresti si UAP Brasov
2002 Salonul National de Arte Vizuale, Focsani, Romania
2002 Salonul Municipal, Sala Dalles, Bucuresti
2001 Galeria din Muzeul National al Literaturii Romane, Bucuresti
2001 Galeria Orizont, Bucuresti
2001 Simpozionul National de Pictura Bistrita, Romania
2001 Salonul Municipal, Caminul Artei, Bucuresti
2001 Salonul Municipal, Galeria Eforie, Bucuresti
2000 Salonul de Arta Contemporana, sala Constantin Brâncuşi, Palatul Parlamentului, Buc.
1999 Galeria de Arta Alba Iulia, Romania
1999 Galeria de Arta Braila, Romania
1998 Galeria de Arta a Municipiului Bucuresti
1998 Salonul Municipal, Galeria UAP Galla, Bucuresti
1998 Bienala de Arte Vizuale “Gheorghe Petrascu”, Targoviste, Romania
1996 Salonul Municipal Galeria Art Expo, Bucuresti
1996 Studio di Peratologia bizantina, forme e immagini, Centro Culturale Romeno, Venezia
1995 A VI-a Expozitie de pictura, Galeria Rotary, Bucuresti
1995 131 ani de la infiintarea Academiei de Arte, Galeria Etaj 3/4, Bucuresti
1994 Bienala de Arte Vizuale “Gheorghe Petrascu”, Targoviste, Romania
1994 Clasa de pictura Horea Pastina, Galeria Academiei de Arte, Bucuresti
1993 Concursul tinerilor pictori, Galeria Dominus, Bucuresti
1992 Concursul tinerilor pictori, Galeria Dominus, Bucuresti

2011 PREMIUL Institutului Cultural Roman “Mihai Eminescu” din Chisinau, Moldova
2008 II° PREMIO AL CONCORSO DI PITTURA, s. Martino in Argine, Italia
1993 PREMIUL I° Galeria DOMINUS, Bucuresti, Romania

2009 Participant la Tabara de creatie din Comana, Giurgiu, Romania
2002 Participant la Tabara de creatie din Tescani, Bacau, Romania
2001 Participant la Tabara de creatie din Alba Iulia, Romania
2001 Participant la Tabara de creatie din Tescani, Bacau, Romania
1994 Participant la Tabara de creatie din Caciulata, Valcea, Romania

***

NEVER ENDING PAINTING
Expoziţie de grup, iulie 2003, Galeria Apollo

Florica Peia, Marian Dobre, Cristian Diţoiu, Valeriu Paladi şi Nicolae Badiu au expus împreună pentru prima dată în 1996. Asocierea lor de atunci n-a fost o întâmplare. Convingerile şi aspiraţiile comune i-au transformat într-un grup, chiar dacă însăşi ideea de grup pare acum -revolută.
Au continuat să picteze şi să expună împreună în 1999 (de două ori), în 2000 (de două ori) şi, după cum se vede, o fac mai departe, fiindcă le place pictura. Nu e însă plăcerea unor amatori de artă ci a unor profe¬sionişti. Spre deosebire de majoritatea îndrăgostiţilor, cei cinci tineri artişti ştiu exact ce iubesc. Arta lor e, în contextul actual, o mărturisire de credinţă şi, într-un anume fel, un gest de frondă.
… Sunt cinci personalităţi distincte în ale căror tipuri de abordare se contopesc ecouri ale mai multor direcţii şi stiluri, de la impresionism şi postimpresionism până la rezolvările plastice contemporane ale grupului Prolog şi ale Şcolii (neoficiale) de la Tescani. Cea din urmă înrâurire este cât se poate de firească, dat fiind faptul că patru dintre ei i-au fost studenţi lui Horea Paştina.
Fiecare dintre cei cinci pictori este frământat în felul lui de relaţia directă dintre privire şi lumea înconjurătoare. Artistul trebuie să înveţe să-şi selecteze motivele şi apoi să le (re)dea sensul în noua lume, cu alte legi, ¬născută pe pânză. În această direcţie se îndreaptă, în prezent, căutările -grupului.…
Valeriu Paladi are două motive preferate: peisajele vaste şi copacii. Aceştia din urmă devin în pânzele lui adevărate obiecte ale contemplării. Ştiinţa de a privi poate începe de aici, de la a şti să vezi un copac. Peisajele lui Paladi nu sunt tulburate de nici o furtună, nici exterioară, nici interioară. Percepţia lui e serenă, iar imaginea aproape idilică. Singura frământare a artistului rămâne păstrarea acordului între viziune şi transpunerea ei pe pânză. Iar culoarea are prospeţimea renaşterii ¬naturii.
Luiza Barcan – Cronici 7-8 NEVER ENDING PAINTING, Expoziţie de grup, iulie 2003, Galeria Apollo din: http://inoe.inoe.ro/ianus/Cronici%207-8.htm


***

“O nouă poveste a punctului”
Luiza Barcan - “Adevarul literar si artistic” 15 aug 2007

Anul trecut, tot cam pe la vremea asta, punctam unul dintre puţinele evenimente expoziţionale ale acelei veri: dubla expunere, de pictură şi desen, prima deschisă la Galeria Apollo, cea de-a doua la galeria-anticariat Curtea Veche, a unui grup de pictori congeneri ce nu şi-au găsit încă un nume.
Trecând deja mult timp de la debutul respectivului grup - peste zece ani - , încep să cred că originalitatea lui profundă tocmai în negăsirea unui nume de identificare constă. Am chiar şi o explicaţie, ba chiar două, pentru această ezitare continuă. E vorba, în primul rând, despre cinci artişti diferiţi ca sensibilitate, viziune, abordare a picturii, ca personalitate într-un cuvânt. Ei se numesc: Floarea Peia, Marian Dobre, Cristian Diţoiu, Valeriu Paladi, Nicolae Badiu.
Ce-i apropie totuşi? Un liant solid şi, în acelaşi timp, un argument continuu pentru prezenţa lor împreună pe simeze: dragostea pentru pictură, tradusă şi ca nestrămutată credinţă în perenitatea ei. Pe de altă parte, sentimentul de îndoială permanentă faţă de reuşita propriului demers artistic, generat de un bun simţ rar în zilele noastre, are ca efect ezitarea despre care pomeneam, atunci când se pune problema identificării grupului printr-un nume.
În cronica de săptămâna trecută vorbeam despre expoziţia personală a lui Cristian Diţoiu, vernisată pe 31 iulie la Galeria Galateca a Bibliotecii Centrale Universitare. La doar o zi distanţă, pe 1 august, grupul celor cinci pictori deschidea o nouă expoziţie din seria celor ce au ca temă punctul, la Galeria Căminul Artei (etaj). Ca la fiecare expunere în grup, din 1996 încoace (anul când cei cinci au absolvit Universitatea Naţională de Artă), discursul lor plastic este însoţit de un concept pus limpede în pagină.
După două expoziţii dedicate punctului, iat-o acum pe cea de-a treia, intitulată chiar aşa: "A treia poveste a punctului". Iar argumentul ce o însoţeşte sună astfel: "Nu va fi o demonstraţie matematică, chiar dacă cunoaştem demersurile lui Pitagora, Fibonacci, Kepler, Bravais, Doudaz şi Couder etc. Nu va fi o revalorificare a savanţilor artişti din diverse secole, chiar dacă le cunoaştem în mare parte operele. Nu va fi un manifest revendicativ, chiar dacă ştim că aşa am câştiga mult mai uşor respectul amatorilor de artă şi al artiştilor. Ce va fi? În fiecare lucrare, toţi cinci sperăm să prindem şi să arătăm puţin mai mult din adevărul raportului divin prezent în natură. Spre folosul celor ce cred că mintea ne este dată să o folosim şi inima să o ascultăm". Studiul după natură a fost şi a rămas principala preocupare, tradusă în desen şi pictură, a celor cinci artişti ajunşi acum la o frumoasă maturitate.
Orice îndrăgostit de pictură va înţelege, privindu-le lucrările, dragostea lor pentru arta pe care o profesează, dar şi pentru lumea vie ce vorbeşte fiecăruia în parte într-un fel anume. Floarea Peia şi Marian Dobre au pictat recent la Brebu Nou, judeţul Caraş Severin, alături de Grupul Noima din Timişoara. În expoziţia de la Căminul Artei sunt expuse peisajele şi studiile după fragmente de natură, realizate în tabără (dealurile lui Marian Dobre, copacii şi grădinile Floarei Peia). Valeriu Paladi expune peisaje realizate recent în nordul Italiei. Nicolae Badiu, reîntors pe locurile natale, expune peisaje de la Comana. Iar Cristian Diţoiu le propune celor ce-l cunosc să ia act de o nouă etapă din pictura lui: studiul rombului, integrat studiului după natură. E probabil inutil să mai subliniez, dar o fac totuşi, că nostalgia armoniei este motorul creaţiei fiecăruia dintre cei cinci pictori. Iar căutarea secţiunii de aur rămâne aspiraţia lor mai mult sau mai puţin mărturisită.
Poate că de aceea, nu e lipsit de interes să redau în final încă un mic fragment din confesiunea lor colectivă: "În prima poveste a punctului v-am vorbit, prin desen, despre A fost odată un grădinar. Şi mai există şi astăzi; în a doua, prin pictură, despre A fost odată un timp pentru toate. Şi mai există şi astăzi. La finalul ultimului pliant de prezentare (Punct, a doua poveste) vă spuneam, cu năduf, că, fără să facem o virtute din neputinţă, continuăm să pictăm... să ne întîlnim, să ne criticăm, să ne expunem... să vă povestim punctul. Cu bucurie"…

***


"Miracolul banalului"
GRID MODORCEA - Tricolorul Nr 1704 10/31/2009

Într-o cronică plastică anterioară despre o expoziţie numită preţios "neconvenţională”, arătam cît de convenţională era expoziţa respectivă de la Galeria "Galateca”.
În grupul de artişti care expuneau acolo se aflau şi pictorii Floarea Peia, Nicolae Badiu, Marian Dobre şi Cristian Diţoiu, care fac parte din gruparea numită "Punct". Aceiaşi pictori, la care se adaugă şi Valeriu Paladi, expun acum la Galeria "Veroniki Art", o expoziţie model organizată de acelaşi inimos curator, criticul Veronica Marinescu, despre care am mai scris nu o dată în acest colţ de pagină. Din păcate, expoziţia este pusă de data aceasta sub un titlu total nepotrivit: "Interferenţe". Acest concept presupune prin natura lui un raport între un limbaj şi altul, o interferenţă a limbajelor, cum ar fi aceea dintre pictură şi muzică, dintre pictură şi film, cum s-a întîmplat la "Galateca", la expoziţia amintită, sau nu demult la "Apollo", cînd a cîntat flautistul Aurelian Octav-Popa într-un contex cromatic creat de Angela Tomaselli. Dar aici, în expoziţia numită "Interferenţe", nu avem nici o interferenţă de acest fel, dimpotrivă, avem o lipsă de interferenţe, adică ni se prezintă un acelaşi limbaj plastic, o sinonimie cromatică. Punctul comun care îi leagă pe cei cinci expozanţi este limbajul plastic elementar. Altfel spus, este realismul, cu nuanţa lui modernă, postimpresionismul. Adică expoziţia este un reper pentru ceea ce înseamnă lipsă de experiment sau limbaj neconvenţional. Este exact opusă unei idei închipuite în care o artistă ca Paula Ribariu nu ne convinge că poate picta "o mînă cu cinci degete, cu toate oscioarele", cum le cerea un Medrea elevilor săi. Să protestezi într-o lume în care toţi protestează, nimic mai absurd şi mai inutil. Despre ridicolul acestei manifestări am vorbit şi cu Marian Dobre, care îmi dădea dreptate şi recunoştea că societatea românească are nevoie acum nu de exhibiţii, de fronde neverosimile, ci de normalitate. Iar expoziţia de la "Veroniki Art" este extrem de convenţională, este un model de banalitate şi modestie, dacă aceste cuvinte sînt luate în sensul lor nobil, nu peiorativ. Expoziţia nu are nimic şocant, nimic excentric, nimic anormal. Totul este simplu, curat, extrem de realist. Toţi cei cinci pictori expun imagini recognoscibile, peisaje de locuri, pomi, grădini, flori, drumuri, garduri. Chiar şi Diţoiu e foarte realist, înseşi formele sale abstracte au corespondent în realitate, vin de la Vegetaţie, cum se numeşte o lucrare ce sugerează geometria frunzelor. Şi Învierea este reprezentată de Floarea Peiu extrem de natural, avînd în centru un copac răstignit. Chiar şi în compoziţii mai ingenioase, precum Grădină la iernat, Cer la Mierea (nişte nori văzuţi ca din avion), Fundal pentru nalbe (la propriu, lucrarea este un fundal cromatic, o pastă gălbuie, care îşi aşteaptă nalba), Tricopac sau Umbră naturală, Marian Dobre sugerează forme recognoscibile, ne induce o lume elementară. Şi însuşi Valeriu Paladi este palladyan, aşa cum îi este chiar numele, dominante fiind peisajele foarte şterse, gri-gălbui. Modestia merge pînă acolo încît nici liniile nu sînt foarte apăsate, totul e cît se poate de estompat, pînă la a sugera ideea de anonimat. Dar şi lucrări mai pretenţioase, ca Ecleraj, Legătură sau Podul, fac parte din natură, sînt foarte naturale. Nicolae Badiu pleacă de la Crematoriu şi ne oferă o viziune în negru, îndoliată, de la seria de garduri la intrările sale în curţile din Comana (de unde şi este de loc). Tablourile recompun, de altfel, lumea patriarhală a satului românesc. Acesta-i punctul comun care îi leagă pe pictorii acestei expoziţii. Şi Scară cu trandafiri, Terasă şi Boltă cu viţă de vie şi alte imagini asemănătoare imitate după natură de Floarea Peiu se trag parcă din faimosul tablou al lui Ştefan Luchian Scara cu flori. Avem astfel o nostalgie după lumi mai bune, mai aşezate, cu grădini, curţi, case şi garduri care conservă tradiţia, care exprimă un respect funciar pentru valorile morale.
Societatea românească, total ieşită de pe şină, nu are nevoie de excentricităţi în plus, mai ales din partea artiştilor, dimpotrivă, are nevoie de modele de normalitate, de modestie, de cuminţenie, de echilibru. Adevărata smintenie creatoare nu e să fii sărit de pe fix, ci să fii normal. O idee pe care o putem găsi în teatrul vizionar al lui Cehov. Şi Mircea Eliade arăta că miracolul se află nu în senzaţional, ci în banalul de fiecare zi. În ceea ce e insignifiant. Nu sîntem zei. Omul poate fi măsurat mai potrivit cu fiarele sau gîngăniile. O calitate care s-a pierdut, mai ales în anii postdecembrişti, este tocmai aceea care se referă la bunul-simţ. Unul dintre marii artişti ai bunului-simţ este Ion Grigore. Desigur, pictura sa, extrem de cuminte, de aşezată, are o aură, o pecete inconfundabilă. Dar şi fără această aură, pictori precum Dobre et co. sînt în limitele normalităţii, ale firescului, ale banalului necesar, acel banal pe care l-am ignorat, exacerbînd numai senzaţionalul, evenimentul unicat, fără asemănare, nebunia a priori. Dar cred că, într-o societate fără căpătîi, contestatar-haotică, în care nimeni nu mai stă în rînd, nu mai eşti original cînd te dai peste cap. Original şi avangardist este tocmai cel cuminte, normal, banal şi modest. Aşa cum este şi expoziţia celor cinci pictori de la "Veroniki Art", care nu se remarcă prin nimic ieşit din comun. Tocmai acesta mi se pare a fi marele cîştig, "punctul" care îi leagă, care le conferă unitate şi familiaritate.

***

“Grupul fără nume”
Victoria Anghelescu - “Adevarul literar si artistic” 4 nov 2009

Expoziţia „Interferenţe“ este deschisă la Galeria Veroniki Art. Cinci artişti, care cochetează cu anonimatul, intitulându-se „Grupul fără nume“, se întâlnesc din când în când în expoziţii „cu temă“.

Floarea Peia, Nicolae Badiu, Marian Dobre, Cristian Diţoiu şi Valeriu Paladi sunt nume cunoscute publicului amator de artă. Fiecare dintre ei a avut expoziţii personale, fiecare are un stil propriu. Ultimii patru s-au format în atelierul aceluiaşi maestru, Horia Paştina. Viziunea specială a acestuia i-a influenţat, desigur, dar au reuşit, toţi, să-şi găsească un drum propriu.

Timp, lumină şi numărul de aur

În urmă cu 13 ani au început să expună împreună, căutările lor întâlnindu-se pe unele dimensiuni. Au fost numiţi, o vreme, „Grupul Punct“. Preocupările care îi apropie ţin, pe de o parte, de interesul lor pentru peisaj, pe de altă parte, de problemele de limbaj.

Îşi asumă toţi riscul de a face pictură figurativă, sensibilă, în care forma şi culoarea sunt ceea ce au fost de la începuturile acestei arte: o modalitate de exprimare a trăirilor în faţa lumii şi de comunicare a propriilor sentimente şi gânduri. Se simte în lucrările lor impactul impresionismului, în modul de folosire al culorii, depăşit însă, cum era şi normal. Sinteza plastică şi situarea în realitate sunt acut contemporane.

Ultimele trei expoziţii comune, înaintea acesteia, s-au intitulat „Grădinarul“ şi „Un timp pentru toate (2006) şi „Numărul de aur“ (2007). De data aceasta, numitorul comun este „Lumina“. Căutările în această direcţie, vizibile de altfel şi în lucrările mai vechi, sunt mai accentuate în picturile de la Comana, unde au lucrat anul acesta. Echivalată de alburi, ce influenţează restul gamei cromatice folosite, ca în „Boltă cu viţă-de-vie“ a Floarei Peia, de exemplu, izvorâtă din culorile calde, ca în tabloul-metaforă al lui Marian Dobre, „Fundal pentru nalbe“, exuberantă sau dramatică, în lucrările lui Cristian Diţoiu, lumina devine subiectul lucrării.

Răgaz în vârtejul lumii

De fapt, lumina devine componenta principală a demersului plastic, pentru că viziunea celor cinci este una integratoare. Culoarea, lumina, arhitectura compoziţiei sunt folosite pentru a comunica sentimentul de plenitudine în faţa naturii. Indiferent de faptul că formele sunt imediat recognoscibile (copacii, florile, gardurile, casele) sau sunt geometrizate şi aparent pulverizate prin tuşele aproape punctiforme, ca în „Alee la Pasărea“ de Cristian Diţoiu, ele devin la toţi expozanţii vehiculul unei stări de suflet, al meditaţiei în relaţia cu lumea.

Imaginile sunt rafinate, expresia este „surdinizată“ fie de abordarea aproape monocromă a unor creaţii ale lui Valeriu Paladi, fie de citatul cultural, în peisajele calme, aproape grigoresciene ale lui Marian Dobre, care balansează între solaritatea „crinilor“, de exemplu, şi atmosfera tamisată a iernii, între evidenţierea fragmentului, devenit metaforă a întregului şi jocul accentuat de lumină şi umbră din unele naturi statice.

Deşi conţine multe piese realizate recent, expoziţia oferă o imagine a evoluţiei expozanţilor de-a lungul a peste 15 ani. O evoluţie convingătoare pentru fiecare în parte. În plus, ea oferă vizitatorilor un răgaz în vârtejul vieţii cotidiene. Un răgaz pentru privirea oprită asupra unei frumuseţi „clasice“, un răgaz pentru sentimentul ancorat în perenitatea şi armonia lumii înconjurătoare.

***

"Cronica anonimilor cu identitate certa"
Sebastian Amza - Ziarul Financiar ZD 13.11.2009

Câteodata, când agerimea vietii ne cade intr-un pes, când vine buclucul de nimeni nu mai câstiga nimic, fiecare pierzând gospodareste in dauna celorlalti si când rasuflam din greu la urcusul ultimei nadejdi, cum ca, pe latineste vorbind, "est modus in rebus", ei bine, taman atunci, de unde-de neunde, gasim resurse si punem mâna de mâna sa stabilim fara nicio ezitare ca sigur cea mai logica si mai corecta cauza a unui efect (mai ales unul a carui noima se zamisleste in ceata!) este intâmplarea.

Prin urmare, asa cum sade bine unui popor ca al nostru, aflat intr-o vesnica hârjoana cu absolutul, deci, stând noi comod in hamacul metafizic al niciunei raspunderi, apoi sa stiti, boieri dumneavoastra, ca lesnicios tare ne-a fost noua sa punem in spinarea hazardului resturile a ceea ce ramâne pe margini din necuprinsul mintii noastre!
Exista, totusi, si exceptii; mai ales in rândul oamenilor frumosi sufleteste, fiindca aceia, cu precadere, se aduna laolalta fara sa fie impinsi de la spate de nimereala. Este cazul a cinci artisti plastici, reuniti acum mai bine de un deceniu intr-un grup si ale caror discretie si cumpatare i-au indemnat sa lase in aer orice incercare de a-l denumi in vreun fel. De aceea, el se "numeste", simplu, Grupul fara nume*. De-o anonimitate exagerata.

Floarea Peia, Nicolae Badiu, Marian Dobre, Cristian Ditoiu si Valeriu Paladi erau acum 11 ani (sa nu se supere!) mai tineri cu exact tot atâta timp cât s-a scurs. Pare banal, dar nu e asa. Caci semnele maturitatii lor erau vizibile inca de atunci. S-au strâns fara platforma-program, fara apel catre..., ci doar pe masura nevazuta a unei sfieli nedeclarate, a afinitatilor comune si aspiratiilor poate marturisite, poate nu, dar, in orice caz, simtite. Numai asa a fost posibila obtinerea acestei omogenuitati - omogenitate plus ingenuitate! - surprinzatoare pe aceste vremuri, in care egoul artistic, in general, se gonfleaza mai dihai ca un zeppelin. S-ar zice ca nu-s cele mai potrivite timpuri pentru adunare. Si totusi, cei numiti de catre mass-media, la inceput, dintr-o eroare, Grupul "Punct" au demontat prin perseverenta lor (ca sa nu-i zicem de-a dreptul incapatânare!) toate mecanismele prejudecatii ca numai singur se poate reusi...impreuna! Neindoios, pomana exceptiei lor, darul artistic al lui Dumnezeu cu care ei se infatiseaza in lume nu vine din exclusiv statutul grupului. Artistii - de altfel, fiecare dintre ei fiind o personalitate foarte expresiva - doar pun la mijlocul mesei (pardon, al masei!) critice convingerile, gândurile, credintele si ethosul personal. Iar, daca toate acestea la un loc se asimileaza mai bine decât individual, creând vârful de extensie a regulii, asta ramâne la latitudinea timpului. Din summa sa faca summum. Deocamdata, insa nu stim daca va fi asa sau va fi altminteri.
Reuniunile publice de pâna acum ale grupului - expozitiile "Gradinarul" (Curtea Veche, 2006), "Un timp pentru toate" (Apollo, acelasi an), "Numarul de aur" (Caminul Artei, 2007) - n-au stat degeaba, ci au fost tot atâtea prilejuri de a gravita impreuna in jurul unei teme comune, spre dezbatere unica, dar - scuzati alunecarea in antinomie! - cu mijloace proprii, personale. De aici, din acest val oximoronios (de altfel, artistii insisi au un aer foarte serios si grav!), vine si valoarea unei autentice unitas multiplex, indusa unui grup despre care se poate spune orice, numai ca este alcatuit din anonimi, nu!
Pretextul celei mai recente intâlniri a grupului este de asta data "interferenta". Secanta cu prerogative poate chiar usor sintetice. Conexiunile vizibile. Punctele comune. Incrucisarile nedeclarate. Combinarile nevanitoase. Aceste abilitati apartin in primul rând luminii. Dar ele sunt si ale fiecarui artist in parte, de a descoperi in felul lui cum cade lumina pe brâul lumii. Si cade in frumoase potriveli!
Lumina agatatoare pe care o descopera Floarea Peia, lumina alunecos-ofidiana care se acroseaza de o bolta de vita sau de o rezervatie de nalbe, care se infasoara perfid in jurul unei scari cu trandafiri sau al unei terase cu vita de vie, ori se tolaneste pe un colt de peisaj de la Brebu. Lumina energica, nervoasa, ce-i umple ochii lui Nicolae Badiu, atât de compacta, incât poate fi desfacuta in fâsii fibroase, fiindca ea se ascunde in spatele gardurilor fixate intr-o cromatica viguroasa (desi sunt construite dintr-un vegetal presupus mort, gardurile lui Badiu sunt imaginea unor organisme incurajator de vii, de aceea, este mai mult ca sigur ca el nu face disectii, ci vivisectii... pe lemn deschis!). Apoi, lumina alba, transparenta, a lui Cristian Ditoiu, o lumina celesta, nelumeasca, ce poleieste incet (cu migala cu care iconarul zamisleste sau curata de fumul vremii pagâne o icoana!) universul artistului. Adica toate gradinile din lume, toate terasele cu flori posibile, curtea mânastirii de la Pasarea, centimetru cu centimetru, ori casele din Venetia ce stau aliniate, la rând, ca sa se inece. Cumintenia sufletului si curatenia privirii, cu care Ditoiu se asaza in fata pânzei, pur si simplu o sacralizeaza. Dupa aceea, lumina slaba a lui Marian Dobre, o lumina de sanatoriu, diluata, anemica, stinsa, coscovita, de un cenusiu albicios, ruinant de-a dreptul, inchide ca intr-un clopot de sticla impura o lume fara puteri, devitalizata, speriata de propriul ei chip zarit intâmplator in oglinda ochilor artistului. Dar, sub aparenta decrepitudinii si a declinului, se ascund frumusetile abia decelate ale unor crini al caror parfum greu parca il simti in nari, fiorul unei gradini etajate pe rafturi, pusa la adapost de iarna ori bizareriile mofturoase ale unui copac trasnit (la figurat!). Si, in fine, o alta lumina, cea pe care o simte Valeriu Paladi, o lumina difuza, totusi curata, acvaficata, care face ca toate contururile obiectelor sa tremure si sa faca din tinutul Comanei (artistul nu iese din cuvântul acestui neobosit Centru magic!) o forma de evanescenta a unei lumi care se intoarce, atât de curios, mereu si mereu, inspre sine.
Toate aceste lumini interfereaza si apoi se impletesc in fuioare de liniste adânca. O liniste de referinta ce trebuie gustata cu aceeasi bucurie cu care, uneori chiar trebuie!, ne dam jos din hârzobul indolentei si ne imprilejim inversunati in contra intâmplarii.
*) “Interferente”, pictura si desen, "Grupul fara nume" - Floarea Peia, Nicolae Badiu, Cristian Ditoiu, Marian Dobre, Valeriu Paladi - Galeria Veroniki Art

***