Despre LIVIU NEDELCU

LIVIU NEDELCU
Nãscut, 26 februarie 1962, Petreşti-Bacãu
Absolvent al Facultãţii de Artã, Iaşi, secţia Picturã, clasa prof. Dan Hatmanu
Membru U.A.P. din 1990
2007-susţinerea finală a examenului de doctorat-Universitatea de Vest, Timişoara, Facultatea de Arte

În perioada 1984-2010 a participat la expoziţii de grup, anuale şi bienale organizate la: Bucureşti, Iaşi, Arad, Brăila, Cluj, Galaţi, Ploieşti, Bacău, Bârlad, Focşani, Moineşti, Oradea, Piatra Neamţ, Ploieşti, Rm. Vâlcea, Suceava, Târgu Mureş, Tîrgovişte, Timişoara
În perioada 1984-1996 a participat la expoziţii de grup organizate în: Turcia, Germania, Polonia, Olanda, Finlanda, S.U.A., Suedia, Franţa, Cehi, Republica Moldova
Simpozioane: 1987 şi 1996, Tescani-Bacãu; 1992, 1993, 1995, Soveja-Vrancea; 1994, Coteşti-Vrancea

Premii: 1990, Premiul al II-lea, „Voroneţiana-Suceava; 1993, Premiul U.A.P. din România la „Saloanela Moldovei”; 1994, Premiul U.A.P. din Republica Moldova la „Saloanele Moldovei”; 1998, Premiul „Ştefan Dimitrescu”, Bîrlad; Nominalizare la Bienala „Lascãr Vorel”, Piatra-Neamţ; 2006 şi 2010, Nominalizare la „Saloanela Moldovei”

Expoziţii personale: 1986, 1987, 1989,1990,1993, 1997, 2000, 2001, 2002, 2003, 2005, 2011, Focşani, Galeriile de Artã; 1997, Bacãu-Galeriile de Artã; 1998, Bucureşti-Muzeul Literaturii Române; 2002, - Centrul Cultural Internaţional „George Apostu”-Bacãu; - Muzeul de Artã, Bacãu - Galeriile de Artã „Cupola”-Iaşi; 2003, - ART point-Gallery-Bucureşti; 2006, - Galeriile „Senso”-Bucureşti - Muzeul „Mixt”-Tecuci; 2008, Muzeul Vtancei - Focşani; Galeria „Alianţa artelor” - Cluj; 2009 Muzeul Vrancei; 2010 - Focşani, Galeriile de Artã – Căminul artei, Bucureşti – Muzeul de artă, Bacău 2011 - "NUD" Galeriile de arta Focsani

Are lucrări în colecţiile muzeelor din Bacău, Focşani şi Suceava precum şi în colecţii particulare din ţarã şi strãinătate

Domiciliul: România, Goleşti, str. Pionieri, nr. 8, jud. Vrancea-5300 Tel. 0727705529,
email: liviu1962@yahoo.com; liviu1962@gmail.com

Alte informatii pe:
www.uapbc.3x.ro/html/nedelcu.htm
www.facebook.com/liviu.nedelcu
www.ziaruldebacau.ro
www.modernism.ro/.../liviu-nedelcu-nud-la-galeriile-de-arta-din-focsani/
www.artline.ro/subiecte/liviu+nedelcu
www.adevarul.ro/.../PORTRET-_Liviu_Nedelcu_este_un_pictor_de_exceptie_0_226777418.html
www.ziare.com/focsani/articole/liviu+nedelcu+artist+plastic
www.ziaruldevrancea.ro/index.php?articol=60889
alexandra-titu.ro/liviunedelcu_ro.php
carmenistratemurariu.blogspot.com/2010/.../blog-post_18.html
portal.radioiasi.ro/galerie-foto-liviu-nedelcu-a-pus-pe-simeze-femeia-din-visurile-sale-a57234.html


***

Apariţii selective în presă:


…În cu totul alt registru, expresionismul lui Liviu Nedelcu (Focşani), penduleazã între un gestualism abstract şi o figuraţie cu aluzie sacrã, condensatã în câmpurile abstracte….
Alexandra Titu 1999


…pânã la panourile energic acţionate de culorile lui Liviu Nedelcu. Tânãrul foarte talentat seamãnã acum cu un Jakson Pollok exilat, mai mult decât cu el însuşi, colorând superb monocrom şi foarte îngrijit, suprafeţe mari de peisaj, acum un deceniu. Energia sa dezlãnţuitã îmi aminteşte şi de un Ilie Boca tânãr, dar este altceva, mult mai luminos şi decorativ, care explodeazã din pânzele de acum, nestãpânit…
Radu Negru 1996

În cele mai multe dintre pânzele din ultimii ani ale lui Liviu Nedelcu, dominã o imperioasã nevoie de comunicare, dictatã de raţiuni şi tensiuni lãuntrice, care primeazã în faţa reprezentãrii, a dialogului cu lumea concretã. Consecinţa imediatã a acestei urgenţe a manifestãrii subiective este plasarea sa în acea zonã a informalului şi gestualismului, care şi-au impus cu atâta autoritate poeticile în arta postbelicã. Câmpul imaginii devine locul de desfãşurare, de suprapunere şi intersecţie a unor largi pensulaţii, a unor trasee în care funcţia graficã de a decupa în spaţiu aria unui semn este dublatã de încãrcãtura picturalã a materialitãţii cromatice…
Constantin Prut 1998

"De la textual la descoperirea figurii"

Picturile cu care s-a fãcut cunoscut, în ultimul deceniu, afişeazã la primul nivel gestul liber, amplu, mãrturisind o intensã viaţã lãuntricã. Registrul cromatic pune însã aceastã trãire subiectivã sub semnul unei nevoi de armonie al unei seninãtãţi care creeazã câmpul pentru fenomenul apariţiei figurii, care se prezintã ca un nucleu motivaţional al reinstaurãrii structurii. Sub suma incidentelor gestuale, a tuşelor ce compun o plasã vie de vectori energici, pânzele sale prezintã tot mai decis un repertoriu de forme umane. În fapt acestã scurtã trecere printr-un mimesis al umanului profan îl conduce spre ipostaza sacrã a fiinţei umane. În mod necesar artistul ajunge la reprezentarea dramei cristice, centru al acestei întâlniri între trãirea subiectivã, personalã, şi planul transcendent. Aceeşi luminozitate, seninãtate şi armonie, transfigureazã şi acest plan dramatic, şi aici se face simţit într-un mod cu totul special, neaşteptat, ecoul vechii tradiţii ortodoxe, în care învierea, reinserarea armonicã în lume primeazã asupra aspectului dramatic al jertfei. Odatã cu acestã deschidere spre sacru, discursul pictural al lui Liviu Nedelcu capãtã coerenţã, toate aceste frenetice cãutãri formale ale începutului, jocul spontan al liniilor şi tuşelor afirmând o neîncetatã şi irepresibilã vocaţie a formei, a construcţiei plastice clare şi semnificative.
Constantin Prut 1999


…La nivel de ansamblu, este de remarcat calitatea picturalã a compoziţiilor semnate de Liviu Nedelcu, artist ce n-a renunţat la arhitectura subtilã aunei naturi statice, a unor dezinvolte tuşe spontane ca într-o stampã japonezã. În asemenea lucrãri identifici atât arta pictorului, cât şi sentimentul omului. În alte lucrãri, spontane, febrile chiar prin rapiditatea tuşelor, Liviu Nedelcu pãstreazã vagi elemnte figurative peste care suprapune accente moderne.
Valentin Ciucã 2001

"Un pictor al extremelor"

Pictura lui Liviu Nedelcu se înscrie printre expresiile cele mai individualizate ale generaţiei sale.Arta lui, elaboratã şi destul de cerebralã la o primã vedere, ascunde totuşi cu o anume abilitate porniri „instinctuale” şi o relaţie destul de tensionatã cu materia picturalã. Liviu Nedelcu e un artist prolific şi dornic sã comunice prin arta sa, cu ceilalţi în mod direct, înlãturând cu fermitate din actul receptãrii posibilele prejudecãţi sau „fobii”. Tehnica folositã de el cu precãdere e adaptatã unui temperament de coleric incurabil. Ideea, o datã nãscutã, îi arde mâinile şi trebuie transpusã numaidecât pe pânzã. Universul pictural nãscut din frãmântãrile şi convingerile dobândite în timp ale artistului are note particulare definibile. Nedelcu alãturã, apoi îmbinã şi în cele din urmã contopeşte efectiv douã tipuri de expresie antagonice: gestualismul abstract cu reprezentarea figurativã, îndeosebi a trupului omenesc. El reuşeşte astfel sã ţeasã o cortinã densã de tuşe în spatele cãreia se profileazã forma elaboratã, recognoscibilã, nu de puţine ori incitantã şi misterioasã. Lectura pe mai multe paliere a compoziţiilor se impune, solicitând privitorului un anumit exerciţiu vizual ce stabileşte chiar termenii comunicãrii cu acest tip de picturã.Reprezentarea trupului omenesc, cu toate detaliile anatomice purtãtoare de expresivitate, reprezintã, indiscutabil, preocuparea constantã a lui Liviu Nedelcu. El abordeazã în mai multe chei anatomia, într-un registru amplu care începe cu duioşia şi sfârşeşte cu ironia sau autoironia. O componentã religioasã mai explicitã sau mai disimulatã existã permanent în pictura lui. Discursul plastic propus de acest artist al extremelor exceleazã în luxurianţã, exprimând o acutã eroare de vid şi o nevoie molipsitoare de dialog între desenul controlat şi gestul iraţional ce-i descãtuşeazã pictorului surplusul de energii.
Luiza Barcan 2002

Expozitie de nuduri la Galeriile "Cupola"

La Galeriile de Arta "Cupola" a fost deschisa de curind expozitia de pictura "Nud", semnata de plasticianul bacauan Liviu Nedelcu. D-sa a sosit la Iasi la invitatia criticului de arta Valentin Ciuca, acesta dovedindu-se, inca o data, foarte inspirat in alegere. De altfel, impresionat de creatiile lui Liviu Nedelcu, Valentin Ciuca ne-a spus ca "in aceste lucrari nu se remarca originea lumii, ci chiar sfirsitul sau, deoarece sexualitatea pe care, inconstient sau constient, multi au reprimat-o, este adusa de Liviu Nedelcu in cantitati industriale. Ceea ce ti se refuza devine o tentatie. Nu e nimic de care ar trebui sa ne rusinam, deoarece ceea ce este natural nu este rusinos. Aceasta expozitie, care este de fapt o atitudine, nu este numai moderna in limbaj, ci si consecventa in exprimare".
Mentionam ca, pina in prezent, activitatea autorului a fost incununata cu numeroase premii, inclusiv Premiul Uniunii Artistilor Plastici din Romania, la Saloanele Moldovei din 1993. C.Pricopie, 2002

Liviu Nedelcu aparţine, structural, tendinţei artistice actuale prin plasarea la egalã distanţã între rigoare şi libertate. Rigoarea îl ajutã sã gândeascã unitar compoziţia şi raporturile formal-cromatice, în timp ce libertatea genereazã dezinvoltura şi amplitudinea gestului. În unele cazuri, impulsul gestual ignorã constrângerile figurativului în beneficiul construcţiei abstracte. Se simte însã deseori un vag punct de reper recognoscibil în miracolul realitãţii fãrã ca prin aceasta sã se diminueze cumva impactul fervorii abstracte. În plin post –modernism, Liviu Nedelcu izbuteşte sã pãstreze bunele raporturi cu picturalitatea, oricâte cântece de sirenã l-ar ademeni în teritoriile abstractului pur…
Valentin Ciucã 2002

…Liviu Nedelcu e încă un artist tânăr însă destul de lămurit asupra temperamentului şi stilului lui. Şi nu încearcă să pară altceva decât este. De pildă, preferă să lucreze în culori acrylice pentru că, uscându-se rapid, acestea îi permit să-şi continue compoziţia fără pauză. Pe el îl apucă dorul de a picta şi nu se poate opri până nu termină ce a început. Uleiul e mai dificil din acest punct de vedere, fiindcă trebuie să ai răbdare să se usuce pasta. Ori Liviu, odată declanşat, n-are deloc răbdare. Ideea, odată născută, îi arde mâinile, şi trebuie transpusă imediat pe pânză. Universul lui pictural are note particulare uşor de definit. Nedelcu alătură, apoi îmbină şi în cele din urmă contopeşte două tipuri de expresie antagonice: gestualismul abstract cu reprezentarea figurativă, îndeosebi a trupului omenesc, subiectul lui preferat. El ţese astfel, pe fiecare pânză, o cortină densă de tuşe, în spatele căreia se profilează forma elaborată, recognoscibilă, incitantă şi misterioasă adesea. Lectura pe mai multe paliere a compoziţiilor lui se impune, solicitând privitorului un anume exerciţiu vizual care stabileşte chiar termenii comunicării cu acest tip de pictură. Feluritele ipostaze ale feminităţii, prezente în arta lui Liviu Nedelcu, amintesc şi de inocenţă originară şi de păcatul dintâi şi de miracolul maternităţii. O componentă religioasă mai mult sau mai puţin explicită, transpare din orice tablou al lui. Motivul cuplului face şi el, în lucrări de mari dimensiuni, obiectul unor căutări formale permanente. Liviu Nedelcu, un moldovean tăcut dar coleric, pare un artist al extremelor. Pictura lui, excelând în luxurianţã de tuşe, exprimă o acută oroare de vid.
Luiza Barcan, Artişti plastici la Serata lui Iosif Sava, Ed.Maico, Bucureşti 2003

"Formã şi informal"

Pictura lui Liviu Nedelcu propune un tip de imagine rezultatã din colaborarea/conflictul dintre o tensiune spre formã, spre figurare, şi un impuls dizolvant, o presiune a amorfului, animat de un dinamism necontrolabil, care privilegiazã cuplul atât de definitoriu opus formei temporalitatea şi materialitatea. Mai multe cicluri ce au în centrul lor semantic figura umanã, cu ipostazele sale jubilante sau tragice, stând sub semnul unui hedonism care nu implicã frivolitatea, şi al sacrului, pun în scenã mereu aceeaşi nevoie de delimitare a figurii, sub semnul unei frumuseţi ce susţine discursul despre nobleţea sacrificiului şi esenţa divinã a chipului, ca şi cel despre sexualitate, ca nucleu vital, ca simbol al regenerãrii, şi ca expresie a incidentalului. Ca alternative ale experienţei existenţiale, cele douã aspecte al cãror suport este figura umanã, monumentalizatã printr-un desen puternic şi sugestiv fãrã angajamente descriptive îşi afirmã unitatea şi prin discursul pictural. În ambele situaţii regãsim aceeaşi materie transparentã, sumarã ca substanţialitate, şi luminoasã (alburi bogat colorate, galbenuri luminoase, ocruri, albastruri, griuri). Aşternutã cu mari gesturi ce traverseazã câmpul imaginii, având totdeauna un accent dominant ca direcţie de mişcare (oblicã lentã, o orizontalã, o curbã cu deschidere mare), materia disputã întâietatea spaţiului în definirea condiţiei imaginii şi a figurii. Forma rãspunde cu aceeaşi condensare în care se contrag energii ale mişcãrii, energii narative şi amintirea unui model. Efortul formei este de a reţine acest model, de a-l fixa împotriva disoluţiei temporale, a uitãrii, a eroziunii, şi atendinţei spre amorf a materiei. Mai mult decât în conţinutul narativ al discursului, profunzimea semnificativã, dramatismul se consumã în aceastã colaborare conflictualã dintre forma închisã şi sigurã şi presiunea deformantã, destructurantã a gesturilor, niciodatã excesiv tensionate. Desenator şi colorist rafinat, Liviu Nedelcu stãpâneşte aceste strategii picturale ale implicãrii unui nucleu problematic grav în însãşi esenţa limbajului sãu lipsit de artificii.
Alexandra Titu, 2006

"Vocaţia sacrului"

Carcterul sacru al creaţiei lui Liviu Nedelcu este imprimat de ritualul picturii, de starea pe care o trãieşte în momentul conceperii imaginilor, de motivaţia esenţialã a demersului creator. În plasma formativã a laboratorului sãu, întâlnim de atâtea ori repere figurative care trimit în mod direct la elemente ale orizontului divin e suficient sã amintim compoziţiile evocatoare ale dramei cristice-, dar, înainte de a evolua explicit spre o structurã figuartivã cu ecouri în universul sacru, masa sensibilã a culorilor sale preia energii ce aparţin unei ordini superioare, ce depãşeşte simpla evocare sau descripţie a spectacolului diurn. Existã o gravitate a asumãrii discursului pictural care transformã fiecare tuşã, fiecare element plastic într-o prezenţã semnificativã, care anuleazã din capul locului instalarea oricãrei înţelegeri concreţiunilor cromatice sub semnul jocului, al gratuitului. Imaginile considerate de obicei ca apaţinând unui registru al lecturii imediate, al impactului cu înfãţişarea actualã a concretului am în vedere secvenţe ale realitãţii de care ne apropriem cu un gest reflex al percepţiei comunicã la nivel profund cu esenţa durabilã a realitãţii. Câmpurile mari, degajate de incidenţe, pe care se înscriu florile, sau suprafeţele de albastru transparent pe care se înfiripã corpurile umane abia atinse de impulsuri cromatice gestuale, vorbesc despre funcţionarea puritãţii şi austeritãţii în care se afirmã valorile divine. Prezenţa în ansamblul mijloacelor de expresie a principiilor sacre asigurã coerenţa elementelor figurative, stãvilind tendinţele de dispersie formalã care se insinueazã dinspre orizontul experimental al artei contemporane. În zonele superficiale pot sã acţioneze forţe destructurante, dar în esenţã rãmâne, mereu surprinzãtor, inepuizabil, universul sensibil.
Constantin Prut, 2006

"Un artist între doua lumi"

În plină descătuşare creatoare, moldoveanul Liviu Nedelcu revine în Bucureşti, după opt ani, cu o nouă expoziţie personală, desfăşurare impresionantă de imagine picturală la limita dintre religios şi profan. Cu o forţă ce putea fi bănuită din prezenţele lui anterioare pe diferite simeze din ţară, artistul cucereşte efectiv spaţul copleşitor al recent născutei Galerii Senso de pe Bulevardul Unirii, numărul 15. Liviu Nedelcu trăieşte şi profesează la Focşani. Este artist plastic şi pedagog,o prezenţă de care nu se mai poate face abstracţie. Personalitatea lui s-a impus în ultimul deceniu. A absolvit pictura la Iaşi în 1985 şi nu a pregetat nici o clipă să-şi caute şi sã-şi clarifice drumul ca artist. Prezent adesea cu expoziţii personale ori în grup în zona Moldovei: Bacău,Suceava, Piatra Neamţ, Bârlad, Liviu Nedelcu şi-a făcut cunoscută şi în Bucureşti creaţia, mai întâi în 1998, când a deschis la Muzeul Literaturii Române prima lui expoziţie din Capitalã. A fost remarcat de la început şi a reuşit, prin exersarea constantă a unei vocaţii autentice de pictor, să clatine, fie şi temporar, prejudecata că artiştii din provincie sunt mai neinteresanţi decât cei din Capitala. Am spus-o şi cu alte ocazii şi o voi repeta de oricâte ori va fi nevoie că în filialele de creaţie din Moldova, în special, activează artişti de cea mai bună calitate. Liviu Nedelcu se numără printre ei. Ca dovadă de nezdruncinat stă această a treia personală bucureşteană căreia nimic nu i-ar fi fost mai potrivit ca loc de desfăşurare ca Galeria Senso, spaţiu expoziţional pe două nivele, luminos şi elegant, croit parcã pentru expansiunile picturale ale lui Liviu Nedelcu. Lucrările prezentate publicului bucureştean acum de către Liviu Nedelcu fac posibilă înţelegerea traiectoriei artistului atât la nivelul opţiunii pentru anumite motive, cât şi la nivel stilistic. Expoziţia a fost gândită astfel încât sã juxtapună creaţii din primele perioade, cele de definire a personalităţii pictorului, atras de gestualismul abstract, cu lucrările sale cele mai noi, în mod evident mai sintetice, mai concentrate acum asupra câtorva motive creştine majore: Patimile lui Hristos, Plângerea, Punerea în mormânt, Cuplul primordial, cel binecuvântat cu toate darurile din Grădina Edenului, cel izgonit apoi după săvârşirea păcatului originar, a fost mult timp pentru Liviu Nedelcu subiectul favorit. L-a tratat pictural în mai multe chei: de la dramatism la umor subtil, cu o înţelegere emoţionantã a condiţiei umane. Acum, interesul artistului se îndreaptă asupra ultimei perioade a trecerii lui Hristos prin lume, cea mai încărcată de suferinţă, cea pe deplin mărturisitoare a iubirii Dumnezeului întrupat pentru omenirea pe care o va mântui prin sacrificiu. Personajele sacre, cu anatomii emaciate, dizolvate în perdeaua deasă de tuşe, sunt aduse într-o neaşteptată actualitate prin participarea emoţională la evenimentele reprezentate a însuşi autorului lucrărilor. Maica Îndurerată, aşa cum o reprezintă Liviu Nedelcu, nu e intangibilă. Suferinţa Mântuitorului şi a martorilor acesteia se transmite privitorului direct, iar pictorul se manifestã ca şi cum ar fi el însuşi un martor. Tumultul trăirilor este transcris plastic prin agitaţia de tuşe dese ce învăluie şi dezvăluie motivele. Liniştea transcendentă este, la rându-i, sugerată în câteva lucrări unde linia desenului se linişteşte, perdeaua cromatică se risipeşte, albul potopeşte compoziţia. Sala de la parter a galeriei Senso dezvăluie o alta latură a preocupărilor lui Nedelcu. Aici, interesul pentru anatomie, comentariul fin asupra condiţiei umane, în care se înscrie în mod firesc şi cea a artistului, predomină şi se impun într-o altă serie de compoziţii. Pictorul lucrează cu predilecţie în culori acrilice, dar uneori recurge şi la colajul de materiale pentru a-şi defini viziunea. Sunt în expoziţie câteva lucrări, extrem de incitante, unde artistul meditează asupra motivului în sine. Liviu Nedelcu fuge atemporal, fiind totuşi atent şi la prezentul timpului în care trăieşte. Şi această pendulare între două lumi, această continuă căutare a sensului, transformă pictura lui Liviu Nedelcu într-un comentariu plastic viu, scormonitor, mereu fascinat de miracolul existenţei. „eu pornesc de la un desen destul de riguros pe care după aceea îl distrug cu tuşele de culoare şi sunt situaţii în care revin iar cu desenul. Depinde de situaţie şi de starea de spirit. Cred cã n-o sã rămân la momentul acesta, cred cã am sã evoluez. Nu vreau sã devin manierist.”, îmi mărturisea acum câţiva ani, într-un interviu, Liviu Nedelcu. Astăzi pot spune cã s-a ţinut de cuvânt. O picturã atât de motivată interior nu poate deveni manieristă. Ca să vă convingeţi mergeţi şi vizitaţi expoziţia de la Galeria Senso. E deschisă până pe 11 martie.
Luiza Barcan, Adevărul literar şi artistic, 25 febr.2006

"Sacru şi profan"

La Galeria Senso de pe bd. Unirii expune pictura până pe 11 martie artistul plastic Liviu Nedelcu. Titlul expoziţiei sale este tranşant: „Sacru şi profan”. Gândindu-ne cã expune la Senso, nu ar trebui să fim miraţi. Şi nici nu suntem. Galeria este construită pe două paliere, etaj şi parter. Artistul nostru care în această lună împlineşte 44 de ani, a profitat de ocazia oferită şi în consecinţă şi-a dispus expoziţia foarte simplu, sacrul la etaj şi profanul la parter. Liviu Nedelcu are nişte lucrări cu totul deconcertante, pentru care îl felicităm. Răstignirea, aşa cum el o vede, e puternică şi originală. Nimic conformist, nimic previzibil. Desigur, e vorba de o cruce şi de un om întins pe cruce, dar dincolo de aceste date uşor recognoscibile, contează viziunea artistului, care nu pictează obedient, ci dimpotrivă, fără nici o reţinere. Hristos-ul lui Liviu Nedelcu e rezultatul unei sărbători a culorii, nu neapărat în sensul unei dezlănţuiri necontrolate,ci a unei distilări cromatice inteligente, o gradare de la tuşa cea mai pregnantă până la umbra cea mai fină. Chiar dacă se numesc „Rugăciune”, „Înălţare”, „Bocet”, tablourile nu intră într-o paradigmă clasică de reprezentare, mai mult sau mai puţin convenţionale. Lucrările se scaldă într-o fericită ambiguitate în aşa fel încât sensul religios, nefiind explicit, are mai multe şanse de fi cu adevărat persuasiv. De aceea, după ce am coborât la parter şi vizitam palierul, să-l numim profan, al expoziţiei, constatăm oarecum miraţi că, estetic vorbind, diferenţa nici nu este atât de mare faţă de lucrările de la etaj. Tablouri intitulate „Made in Romania”,”Iubita faraonului”, „Nud” au acelaşi registru cromatic, formele sunt la fel de deschise, sparte, fragmentate, sincope în discursul artistic, discontinuităţi, goluri într-o ţesătură extrem de delicată. Evitând aşadar contrastul tăios şi până la urmă nedorit artistic, pictorul învecinează de fapt cele douã teritorii, între patima Domnului şi patima erotică existând multe canale de comunicare pe unde circulă acelaşi flux al trăirii. Reţinem din prezentările elogioase făcute de doi importanţi critici de artă, Alexandra Titu şi Constantin Prut, la vernisajul expoziţiei. Alexandra Titu:”Mai multe cicluri ce au în centrul lor semantic figura umană, cu ipostazele sale jubilante sau tragice…pun în scenă mereu aceeaşi nevoie de delimitare a figurii, sub semnul unei frumuseţi ce susţine discursul despre nobleţea sacrificiului şi esenţa divină a chipului, ca şi cel de sexualitate, ca nucleu vital…” Constantin Prut: „Câmpurile mari, degajate de incidente, pe care se înscriu florile, sau suprafeţele de albastru transparent pe care se înfiripă corpurile umane abia atinse de impulsuri cromatice gestuale, vorbesc despre funcţionarea purităţii şi austerităţii…”
Dan Stanca, România liberã, 19.02.2006

Cu aceasta personala deschisa in premiera la Galeria "Alianta Artelor" din Cluj-Napoca, galerie condusa de criticul si istoricul de arta Vasile Radu (vernisajul a avut loc ieri dupa-amiaza), LIVIU NEDELCU realizeaza un comentariu rafinat asupra nudului feminin, ce se recomanda privirii intr-o poetica rascolitoare. Nimic ostentativ, nimic excesiv exacerbat sau artificiu inutil, ci o spontaneitate nativa a ductului, tuse viguroase ce iau in stapinire dimensiunile multiple ale cimpului pictural. Artistul stie cum, apelind la o alchimie magica, sa astearna perdeaua de fum dintre privitor si imaginea de pe pinza in ipostaze coloristice care "se joaca" printre griuri, albastruri, ocruri sau alburi colorate. Avem de a face cu vagi proiectii ale unor orizonturi menite sa reveleze arcuiri, cabrari, zboruri, intr-un fel de descriere vizuala purificata de orice iluzie sau coninventa reciproca si profunda. Mai mult decit atit, e o schita de antropologie a personajului feminin, o figurare a reducerii la esenta prin mina unui desenator desavirsit.
Michaela BOCU, 5 Noiembrie 2008( Cluj)

Orice comentariu despre pictorul Liviu Nedelcu trebuie să sublinieze încă de la început vivacitatea artistului, cuplată unei efervescențe imaginative capabile să rezolve orice subiect de compoziție sau de temă plastică. Asemenea vitalism creator este semnul indubitabil al profesionalismului și al capacității inventive irepresibile.
Am parcurs alături în discuții și vernisaje, atât la Iași, Bacău sau Focșani, fazele unei cunoașteri reciproce, stabilirea raporturilor complementare dintre pictor și critic, finalizate prin acordul că profesiunea de creator presupune talent nativ, șlefuit prin parcurgerea etapelor formării și ale instruirii felului de a vedea și interpreta lumea, universul vizibilului și profunzimile ființei. Pe acest traiect inițiatic, am descoperit un Om și un Artist care, cu adevărat, are ceva de spus semenilor săi. Vitalitatea invocată ține de insomniile spiritului, iar pictorul transfigurează în artă vibrațiile unei conștiințe mereu în alertă.
Dacă la începuturi se menținea într-un dialog oarecum protocolar cu ideea de realitate, apelând la rigorile decente ale desenului și compoziției, de la o vreme a avut loc o veritabilă explozie cu efect devastator. Gestul spontan și direct, nonconvenționalitatea, au devenit noii termeni de lucru ai artistului. Imaginea se debarasase de expresia confortabilă, bine recepționată de cei sentimentali și obedienți temelor clasice, aruncând peste bord convențiile prestabilite. Pânzele sale au explodat pur și simplu, iar pânza tabloului a devenit spațiul unei coride sau unui tragic autodafe. Amplitudinea curbelor vaste, spontane, sugerează unduiri feminine, nostalgii ale anilor tineri, în acord muzical cu relațiile cromatice vitaliste. În raport cu luxurianta construcție a proiectului vizual, paleta se dezlănțuie însă protejează armonia. Energetismul amintit i-a definit perioada nudurilor glorioase, unde intervenția colajului sugera și dimensiunea ludicului. Atașante, intrigante, asemenea conexiuni animau spațiul plastic cu energia unui nestăvilit.
Anii din urmă, asociați cu firescul unui evident succes, i-au confirmat că opțiunea prezentului poate configura o carieră ce se apropie de zenit. Semnul spontan, tușant, a devenit Sens. Văd în Liviu Nedelcu un creator nestăvilit, capabil oricând să picteze toți pereții invizibili ai lumii și ar mai căuta încă prin alte zone ale universului. Îl salut, ca de fiecare dată la o nouă expoziție, cu sentimentul că particip la un eveniment neconvențional și, tocmai de aceea, de tot interesul. Surprizele lui anunță de fiecare dată, ceva memorabil în ordinea unor așteptări cu final dinainte cunoscut. Liviu Nedelcu este un artist acordat perfect la orizontul post-modern al lumii de azi...
Valentin Ciucă, 2011