Despre LIPA NATHANSOHN

Lipa NATANSOHN (Nathansohn, Natanson)( n.1935, Iasi)
http://www.facebook.com/nathansohn.lipa
https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=kbRmpnl_534#!
https://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/gravur-sensibilitate-tehnic-i-resurse-poetice-arta-de-dr-dorel#
https://www.youtube.com/watch?v=SNKHM2LBEwQ
https://www.youtube.com/watch?v=_6iLKLj32ZA
http://patzeltart.ro/v/NATANSOHN+LIPA/
http://artindex.ro/2012/06/29/nathansohn-lipa/

A studiat initial cu Vasile Dobrian la Iaşi (coleg cu Dan Hatmanu, Val Gheorghiu), apoi a absolvit in 1959 facultatea de Pictură monumentală la Institutul de Arte Plastice “Nicolae.Grigorescu” Bucuresti cu profesorii Gheorghe Labin şi Ştefan Constantinescu. Din 1967 trăieşte în Israel; A realizat lucrari monumentale (la Casa de cultura a Studentilor si la Casa Sindicatelor din Iasi), pictura de sevalet si o excelenta si apreciata grafica in diferite tehnici, avand numeroase expoziţii în Israel, SUA, Canada, Japonia, Romania.
***


Dr. Dorel SCHOR: LIPA NATANSON - PICTURA CARE EXPRIMĂ IDEI

Postat de Lucretia Berzintu în August 11, 2010 la 11:19pm pe blog: https://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/dr-dorel-schor-lipa-natanson#

Amintirile mele "plastice" din ultimii ani ai studentiei iesene sunt legate indeosebi de numele a trei pictori: Dan Hatmanu, Val Gheorghiu si Lipa Natanson. Aflu cu placuta surpriza ca acestia, nu numai ca erau prieteni, dar pastreaza peste ani o constanta si frumoasa comuniune. Lipa s-a remarcat intre timp ca artist plastic israelian, dar formatia sa intelectuala, scoala de pictura romaneasca si influenta mediului moldovean se recunosc in creatia sa. El are, desigur, stilul sau personal, unicitatea "semnaturii", amprenta fireasca a locului unde traieste, dar nu-l poti uita pe tinarul absolvent la Academiei de Arta, specializat in largi fresce murale, care a decorat Casa de cultura a studentilor si Casa sindicatelor din Iasi…
Lucrarile de arta murala se continua firesc in grafica si in pictura de sevalet. Lipa Natanson concentreaza in cadru miscarea si armonia, sensibilitatea grafica impletindu-se cu discrete resurse poetice pentru a sublinia esenta . Culoarea e vie si contrastanta, pare sa caute impresia spontana, autentica. Si in uleiuri, culoarea nu este doar un element decorativ. Ea trebuie sa serveasca spatiul generos si miscarea esentiala. Desenul lui Lipa are forta si expresie. El confera soliditate formelor, care devin si mai expresive prin alaturarea inteligenta a petelor de culoare.
Temele preferate ale pictorului sunt Ierusalimul etern, figurile de femei, iudaica, peisajul. S-ar putea spune: exact ceea ce iubeste. Tablourile lui par a absorbi lumina mediteraniana, erizand o eleganta pariziana…Lipa experimenteaza fara a se aventura pe teritorii riscante. Ierusalimul "lui" nu e cel religios sau mistic. El vede fatetele cordiale, sarbatoresti, maiestuoase ale Cetatii si ne infatiseaza o metropola prietenoasa, fastuoasa, irizata de un lirism nebanuit. Femeile din lucrarile sale au o eleganta nativa.Peisajul e pur si prietenesc. Iudaica expresiva. Pictura sa exprima idei.
Dupa ce expune (firesc si modest) la Washington si San Francisco, la New York si Tokio sau la Toronto, Lipa mai gaseste lucrari pentru galerii din Ierusalim, din Haifa sau din Iasi…. E locul unde se potrivesc cuvintele unui alt prieten al sau, reputatul Sabin Balasa: "Lipa Natanson are curajul inaintarii lente care nu vrea sa epateze…El foloseste ratiunea ca un catalizator care se iese apoi din reactie, lasind intuitia pura, viabila, sa-si spuna cuvintul"…
Pentru ca artistul adevarat prezinta lumii doar esente.
Dr. DOREL SCHOR

***

"PANOU ORNAMENTAL"
DESPRE TREI DESTINE ARTISTICE

Cu mai multe decenii in urma, municipalitatea din Iasi a decis modernizarea Pietii Unirii din centrul orasului. Ampla lucrare a transformat spatiul intr-un imens santier, cu firesti demolari, sapaturi, inconveniente de circuatie. Cel putin intr-un loc, a fost necesara montarea unui imens panou care sa mascheze inesteticul. Misiunea au primit-o trei artisti platici. Trei, pentru ca dimensiunile lucrarii si timpul pus la dispozitie cereau asta. Se numeau Marcel Guguianu, Corneliu Vasilescu si Lipa Natanson. Erau la inceput de cariera si fiecare avea istoria "lui" personala.

"Seniorul" era Marcel Guguianu, pictor si sculptor, care mai tirziu s-a remarcat in restaurarea unor monumente istorice, dar mai ales printr-un stil sculptural personal, cu forme esentializate, in care prevaleaza proportiile neuzuale, daruite in mod paradoxal de lirism si tandrete. Acum, dupa atitia ani, vorbim de maestrul Guguianu, cel care a initiat o Fundatie artistica in Romania si o colectie muzeala, care ii poarta numele, la New York.

Corneliu Vasilescu a continuat sa picteze pinze mari, trecind insa la un foarte original abstractionism cu gestica ampla, cu volute si arabescuri spontane in care isi propune sa descopere noi universuri. Pictura lui fara figuratie previzibila este considerata gestualista, datorata stilului liber, direct, impulsiv, care recreeaza o realitate senzoriala, cu rafinament cromatic si incarcata miraculos de vibratie lirica.

Lipa Natanson traieste si picteaza acum in Israel. In Iasiul tineretii sale a lasat largi fresce murale pe frontonul unor cladiri publice (Casa de cultura a tineretului si studentilor, Casa sindicatelor) , dar a luat cu el insemnele culturii si traditiei artistice din tara in care s-a nascut si a invatat. Tematica lucrarilor sale este desigur alta, lumina mediteraniana se regaseste in combustia culorilor, dar si la el recunoastem spatiile generoase, expresia de miscare si armonie.

Trei destine artistice marcate de evenimente sociale si politice care isi gasesc expresia in biografia fiecaruia. As putea banui o interactie reciproca in opera celor trei artisti, pornind de la acel panou ornamental care le-a solicitat talentul si abilitatea creativa pe suprafata arida a unor table nituite. Interesant este faptul ca tustrei, desi fiecare s-a bucurat de recunoastere locala si internationala, au ramas modesti, continuindu-si opera, adesea surprinzatoare, cu pasiune, discretie si eleganta.

Dr. DOREL SCHOR
***

Eveniment 9 octombrie 2016!
Expoziție de grafică LIPA NATHANSON (Israel)
(Colecția Carmen și Ilie Gînga)
Vernisajul:
DUMINICĂ, 9 OCTOMBRIE 2016, ORA 11.00
Sinagoga Catedrală ”Baal Shem Tov” Piatra-Neamț

"Povestea unei colecții"

Azi am primit un telefon.
Am conversat mai bine de o oră cu un om pe care nu l-am cunoscut niciodată decât prin picturile lui. Nu ne lega nimic, până în seara aceasta, decât dragostea pentru artă.
Curiozitatea asupra vremurilor și modului în care își realizase lucrările m-a făcut să-i scriu și, spre bucuria mea, m-a sunat. După ce am terminat de vorbit, plin de emoție (ascultasem pentru prima oară în viața mea un pictor vorbind despre opera lui), m-am hotărât reproduc acest dialog, pe care-l consider important cel puțin pentru cei care vor să-i cunoască opera.
Lipa Nathanson, ieșean de origine, plecat din România pe 3 ianuarie 1967, vorbește și azi, după aproape 50 de ani, aceeași limbă curată românească. Nu s-a străduit s-o uite, dovadă de dragoste pentru locurile în care s-a născut. Poate și de asta discuția s-a legat atât de repede și limpede ca un izvor de munte, cu vorbe spuse sincer, din inimă. Uneori am avut senzația șuvoiului de cuvinte spuse cu bucuria de a le imparți cu cineva care are legatură cu tinerețea sa. Iată, în continuare, ce am aflat de la Lipa Nathanson – omul și artistul.
A fost pasionat de grafică. Bunicul dinspre mamă, Lipa Perlitz, a fost furnizorul de papetărie al Corpului IV al Armatei Române din Iași. Încă din copilărie, descoperind în podul casei câteva registre frumos ornamentate, a fost fascinat de decorurile aurii ale caietelor și condicilor destinate armatei. De mic copil prefera sa deseneze cu creioane colorate modele de ornamente, decât să joace mingea cu ceilalti copii.
Împreună cu alți șase colegi din Iași , pleacă la București, împotriva voinței părinților, pentru a susține examenul de admitere la Institutul de Arte Plastice. La proba de compoziție a executat o acuarelă. A fost văzut în timpul examenului de Rudolf Schwietzer-Cumpănă, acesta l-a întrebat cum îl cheamă și, înainte de orice evaluare a probelor de examen, i-a comunicat tânărului Nathanson : ”Ai să fii elevul meu!” Și nu s-a înșelat. Din cei șase ieșeni, doar Lipa a fost admis.
Cel ce i-a fost mai mult decât dascăl, Vasile Dobrian, i-a luat bilet de tren pentru a putea ajunge la București, părinții încercând pe toate căile să-l oprească în Iași, la facultatea de medicină. A început să studieze grafica, însă abilitățile și
cunoștințele lui practice l-au dus, la cererea decanului Paul Constantinescu, spre secția de artă monumentală.
Și-a încheiat studiile de artă în 1959, având printre profesori pe Nicolae Popa, Vasile Dobrian, Gheorghe Labin, Ștefan Constantinescu. Dintre toți cunoscutii săi mai păstrează legătura cu Dan Hatmanu.
Dintre colegi, își amintește cu nostalgie de: Vasile Grigore – pictor și colecționar, Viorel Mărginean – pictor, Corneliu Vasilescu – pictor modernist, specializat în arta abstractă și de Sabin Bălașa – pictor mai mare cu trei ani, pe care l-a admirat încă din perioada studiilor făcute împreună la București (ulterior s-au întâlnit, atât în Israel cât și în România, de fiecare dată în casele lor, printre picturile dragi).
Lucrările lui Lipa Nathanson au primit numeroase aprecieri de la mari critici de artă români, printre care Petru Comarnescu și Ion Frunzetti, precum și de la artiști consacrați,cum ar fi Corneliu Baba.
La terminarea studiilor, i-a fost repartizat un atelier de lucru pe str. Armeană din Iași, unde a lucrat alături de alți artiști ieșeni până în 1966, când s-a hotărât să plece în Israel. În atelierul respectiv, în fiecare duminică se întâlnea cu poeții Horia Zilieru și George Lesnea la o ”cafeluță”, pentru a discuta despre creațiile fiecăruia. Astfel, cei trei au colaborat la publicațiile Flacăra Iașului și Iașul Literar (coperta realizată de Nathanson).
Lucrările sale figureaza în colecțiile Pinacotecii de la Palatul Culturii din Iași, la Muzeul de Artă din Piatra Neamț, la Muzeul de Artă al Evreilor din New York (lucrarea ”Visul lui Iacov”), la Galeria americană de artă – Kant, în colecții private (Vasile Parizescu, în România)
A realizat picturi în ulei, fresce monumentale, linogravuri. A participat la expoziții în Japonia, cu ciclul de uleiuri ”Femei în cafenele”.
Dintre lucrările rămase în România, își dorește să revadă două uleiuri: un nud (lucrare de dimensiuni mari, pentru care a primit drept premiu o excursie la Sankt- Petersburg, la Muzeul Palatului de iarnă al țarilor) și un tablou de mici dimensiuni (înfățișând chipul îmbujorat al bunicului său, în grădină).
Așadar, revenind, după ce primește repartiția la Iași, Ion Frunzetti, coordonatorul Cabinetului de stampe al Academiei Române, i-a solicitat o serie de lucrări care să reflecte, într-un limbaj artistic nou, transformările din societatea românească. Astfel, din 1960 începe munca de creație la un ciclu de lucrări ce urma să reprezinte evoluția Iașului în acei ani. Din dorința de a veni cu ceva original, dar și cu gândul curat de a nu intra în concurență cu cei ce i-au fost profesori, Lipa Nathanson se hotărăște să lucreze în xilogravură și linogravură, utilizând tăblițe din lemn moale și ușor (mărturisește că s-a folosit de tăblițele
școlarilor de după război), cu dimensiuni de 40 x 50 cm. Așa încep să apară lucrările din ciclul intitulat ”Iașul nou”, ciclu în care prima lucrare este ”Pasarela Socola”.
În aceeași perioadă lucrează în colectiv la fațadele unor clădiri importante din Iași: Casa de cultura a studenților și Casa Sindicatelor. Interesant de menționat este faptul că aprobarea proiectului a durat 2 ani, iar realizarea fizică o săptămână. Asta spune mult despre libertatea de exprimare în acele vremuri. Din nou a fost ajutat de profesorul său Gheorghe Labin, ca să poată preda fațadele.
Am avut curiozitatea să-l întreb pe artist, referitor la acest ciclu de linogravuri, câte lucrări a conținut și dacă își amintește în ce colecții mai figurează.
Nu a putut preciza o cifră exactă, însă își amintește cu exactitate că înainte de a pleca din România, în noiembrie 1966, a împărțit aceste lucrări în două grupuri importante: un pachet cu circa 80 de lucrări pe care le-a dăruit profesorului său Vasile Dobrian, la București; celălalt pachet – cu alte 33 de lucrări proprii, împreună cu două lucrări de Vasile Dobrian și una de John Ross – l-a lăsat la Iași, lui Marcu Sherman, fostul șef al magazinului UNIC din Piața Unirii, un om extraordinar care a ajutat mulți artiști cu posibilități materiale reduse din epocă.
Vorbește și despre cărțile atât de dragi lui, cu reproduceri de artă după lucrări ale unor pictori moderniști (Matisse, Braque, Dalli, Picasso, Modigliani), cărți pe care Botez, directorul Bibliotecii Universității, a refuzat să le permită ieșirea din țară, cu motivația că nici Biblioteca Universitară, condusă de el, nu le avea. Lipa Nathanson primea aceste albume de artă din Franța, de la Editura Lambert. Astfel că și albumele respective au rămas la Marcu Sherman.
De asemenea, lucrări ale sale au mai rămas în Iași, în atelierul de creație din str. Armeană. Atunci cînd a plecat din țară a lăsat cheile atelierului la un cunoscut, inginer căsătorit cu o doctoriță, căruia i-a dat mână liberă asupra valorificării lucrărilor. Despre aceste lucrări nu mai știe nimic.
Mai merită de amintit că, la 20 de ani de la ”Eliberarea Patriei”, i se solicită un număr de 5 lucrări pentru a fi expuse într-o expoziție omagială. Nathanson pregătește personal aceste 5 lucrări, care au fost păstrate până astăzi în forma originală de prezentare. Însă îndrăzneala de a solicita plecarea din țară a dus la interzicerea expunerii lor în expoziția respectivă.
Lipa Nathanson a părăsit România în data de 3 ianuarie 1967. Iar o parte din lucrările sale, rămase la Sherman Marcu și achiziționate de mine, pot fi admirate acum în expoziția de la Sinagoga Catedrală ”Baal Shem Tov” din Piatra- Neamț.
Ilie Gînga