Album despre LETITIA OPRISAN
alte informatii pe:
http://letitiaoprisan.ro/
http://www.radioromaniacultural.ro/solfegii_cromatice_la_galeria_dialog_letitia_oprisan-13762
http://www.fanart.ro/profilartist.php?artist=43
http://patzeltart.ro/v/oprisan/
www.tiavgallery.ro/index.php?main_page=index&cPath=75_86
www.rri.ro/arh-art.shtml?lang=2&sec=241&art=14391
https://mail.google.com/mail/u/0/?fs=1&source=atom&shva=1#inbox/1496739bd2a68157?projector=1
http://www.viataromaneasca.eu/articole/51_cronica-plasticii/2289_tacute-vieti-de-doamne-si-domnite.html
2 sept 2016 - In atelier si in galerie - Letitia Oprisan pe Radio Romania Cultural:
http://www.radioromaniacultural.ro/in_atelier_si_in_galerie_letitia_oprisan-54141
2017 Senso „Trei ipostaze stilistice…
Anca Boeriu, Ana Ruxandra Ilfoveanu și Letiția Oprișan”.
https://www.youtube.com/watch?v=ydCj77VggvM
***
Contact: 0318 080 490
CV actualizat pe:
http://www.e-galerie.ro/main.php/v/Letitia+Oprisan/album+despre+LETITIA+OPRISAN/Letitia+Oprisan+in+pliantul+Evadare+din+cotidian+2014.jpg.html
LETIŢIA OPRIŞAN - CV in 27.11.2014
Artist pictor, născută la 27 martie 1937, Căbeşti - Podu Turcului, Bacău
Studii:
1961 -1867 Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu", Bucureşti, secţia pictură, clasa prof. Al. Ciucurencu
1967 -1980 Profesor de educaţie artistică plastică în învăţământul liceal în Comarnic, Bucureşti, Bacău; Muzeograf de artă contemporană la Muzeul Judeţean de Artă Bacău
1980 – prezent Artist pictor liber profesionist cu domiciliul în Bucureşti, România
din 1975 Membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România
din 2000 Membră a Asociaţiei Internaţionale a Artiştilor Profesionişti
Expoziţii personale (selecţie)
2014 Bucuresti Galeria SIGNUM (ASE)
2014 Bacău, Universitatea "George Bacovia"
2014 Bucureşti, Galeria Dialog a Primăriei sectorului 2
2013 Bucureşti, SOLGallery
2010 Bucureşti, Galeria de artă a Institutului IRECSON
2009 Bucureşti, Centrul Cultural Naţional (C.A.V.)
2006 Bucureşti, Galeria Simeza
2005 Koln Germania Piazzeta Des Historichen Rathauses
2005 Koblenz, Bendorf, Germania, Hinter Lenchens Haus
2004 Bistriţa Năsăud, Galeria Filialei UAP
2003 Bucureşti, Galateca, Biblioteca Naţională Universitară
2002 Bucureşti, Galeria Artelor, Cercul Militar Naţional
1999 Bucureşti, Galeria Simeza
1998 Amboise, Franţa, Galeria Le Pointtourne
1996 Bucureşti, Galeria Muzeului Naţional al Literaturii Române
1995 Bucureşti, Galeria Orizont
1991 -1986 Bucureşti, Galeria Căminul Artei
1979 Dusseldorf, Germania, Galeria Vieler & Bander
1974 -1972 Bacău, Galeria de Artă a Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă
1971 Bucureşti, Galeria Teatrului Mic
Expoziţii de grup în ţară şi străinătate (selecţie)
2014 Bucureşti, Galeria Simeza; Bacău-Chişinău Saloanele Moldovei, Editia XXIV;
"Arte în Bucureşti", ed. a V-a
2013 Rm. Vâlcea Expoziţia Spaţiu şi Fervoare - Promoţia '67, Muzeul de Artă; Expoziţia Cărările unor
vocaţii, Galeria Dialog; Exp. omagială M. Eminescu, Bucureşti, Biblioteca Naţională şi laşi
Galeria Th. Pallady
2012 Bucureşti, Artistul şi puterea, Biblioteca Naţională; Arte în Bucureşti Centrul Artelor Vizuale;
Salonul de iarnă, Muzeul Municipiului Buc. Exp Grafica in pictura romaneasca MNCotroceni;
2011 Exp. Internaţională Carte-obiect West meets East, Sala C. Brâncuşi a Parlamentului României şi
laşi, Gal. N. Tonitza; Salonul Naţ. Artă Râmnicu-Vâlcea
2010 Salonul Municipal Bucureşti, Centrul Artelor Vizuale; Franţa, Pictură Românească
Contemporană, Galeria Maurice Mathurin, Paris
2009 Bienala Gh. Petraşcu, Târgovişte; Gestul Femenin, Veroniki Art, Bucureşti
2008 Bruyere, Franţa, Retrospective de Peinture Contemporaine Romaine; Buzău, Bienala Ion
Andreescu, Gal. de Artă ale UAP; Collioure, Franţa, Soleil Catalan Exp. Retrospectivă, Chateau
Royal
2007 Paris, Artistes Roumains, Montmartre sur Ies Chemins; La Rochelle, Franţa Couleurs de
Roumanie; 11 Artistes Roumaines avec Soleil de l'Est, Normand; TIAV Exp. Naţională de Arte
Plastice, Romexpo, Fundaţia Societa Club UNESCO
2006 Collioure Franţa, Exp. Pictură Românească Consiliul Municipal; Bucureşti, Salonul Naţional de
Artă, Sala C. Brâncuşi - Parlamentul României
2002 Bucureşti, Salonul Municipal al Filialei UAP, Gal. C.A.; TIAV hali TNB; ShopArt, (7 ediţii) W.T.C.
Bucureşti
2001 Bucureşti, Salonul Naţional de Artă, ROMEXPO; TIAV ed. a IV-a; Salon Municipal, Teatrul Naţional 2000 Braşov, Exposition retrospective: Le retour des "ambassadeurs", Sala Victoria,
1999 Franţa - Exposition: Artistes contemporains de pays de l'Est, Galerie „La Douve", Langeais;
Galaţi, Conformism-Non comformism, Muzeul de Artă Contemporană; Bucureşti Salonul
Municipal; TIAV Muzeul Cotroceni; Reşiţa, Salon Int. Arta; Franţa La Viile de Lanquais, Artistes
Contemporains de Pays de l'Est
1998 Bucureşti TIAV ed. I Auditorium, Muzeul National de Arta; Franţa, Château de la Bourdaisiere, Loire,
Art de Pays de l'Est; Franţa, Saint-Prive-Saint-Mesmin, Artistes de Roumanie et des Russie
1997 Ipoteşti, Rm. Vâlcea, Bacău, Botoşani, Bucuresti – expozitii de grup
1996 Bucureşti, Salonul Municipal de Artă, Galeria Căminul Artei, Orizont, Simeza;
Germania, Studernheim, Galeria Senck, Expoziţie de grup 4 artişti
1994-1992 Bucureşti, Salonul Naţional de Artă, TNB
1991 Bucureşti, Salonul Naţional de Artă, TNB; Galaţi, Salonul Naţional al Moldovenilor;
Olanda, Wageningen, Grup Pictori Români
1988 Bucureşti, Bienala de Pictură şi Sculptură, sala Dalles
1987 Bucureşti, Salonul Naţional de Grafică, Teatrul Naţional
1986 Bucureşti, Bienala de pictură şi sculptură, Dalles; Grafică, sala Parlamentului
1985-1984 Târgul Naţional de Artă, sala Dalles
1982-1981 Bucureşti, Salonul Republican de pictură şi sculptură, sala Dalles
1980 Bucureşti, Salonul Republican de pictură şi sculptură, sala Dalles
1976 Bucureşti, Expoziţia Naţională a Cadrelor Didactice, Muzeul Naţional de Artă
1975 Bucureşti, Salonul Republican de Grafică, sala Dalles
Armata Română în Artele Plastice, sala Ateneul Român, Bucureşti
1980-1970 participă la toate expoziţiile Judeţene şi de grup în Bacău. Mai expune in Buzău, Piatra Neamţ, Suceava,
Premii, diplome
2014 Premiul pentru pictură al UAP Chişinău (Saloanele Moldovei) ed. a XXIV-a.
Titlul de cetăţean de onoare al Judeţului Bacău
2013 Nominalizare "Personality of the Year 2013" award on the "Art category" decernat de Who is Who European Association Zug/Switzerland
2011 Nominalizare la secţiunea Grafică - Salonul Mic Bucureşti
2009 Premiul I pentru Pictură la Bienala concurs Gh. Petraşcu, Târgovişte
2008 Premiul filialei UAP pentru Pictură la Bienala Ion Andreescu, Buzău
1999 Placheta Profesional Women's Advisory Board acordată de A.B.I.
1976 Premiul II pentru Pictură la Expoziţia Naţională a Cadrelor Didactice
1968 Nominalizare pentru bursa Th. Aman
Bibliografie
2013 Letiţia Oprişan. Album, din colecţia Artişti români contemporani, lolanda Malamen, Editura
Tracus Arte Bucureşti
2009 Un secol de Arte Frumoase în Moldova, Valentin Ciucă, editura Art XXI
Lexicon Critic şi Documentar, Pictori, Sculptori şi Desenatori din România, secolele XV - XX,
Mircea Deac, Bucureşti, editura Medro
2008 Presences de la Peinture Contemporaine Roumaine en France avec <Soleil de l'Est> entre
1990 - 2008, Bucureşti, editura Arc 2000
2006 Enciclopedia Personalităţilor din România, Enciclopedia biografică a femeilor şi bărbaţilor
contemporani cu cariera de succes din România, Hubners Who is Who
2006 Orizonturi Artistice Contemporane, Fundaţia de Arta "Sf. Luca" Nastasa Fortu, laşi, editura
Paneurope
2006 Salonul Naţional de Artă 2006, Editura Uniunii Artiştilor Plastici din România, Bucureşti
2005 Artistes Peintres Roumaines en France avec < Soleil de l'Est> entre 1997 - 2004,
Bucureşti, editura Arc 2000
2003 Colecţia de Artă a Camerei Deputaţilor, C. Florescu, Bucureşti, editura Regia autonomă
"Monitorul oficial"
2002 Who's Who in România, Bucureşti, editura Pegassis Press,ediţie Princeps
2001 Salonul Naţional de Artă 2001 (catalog), Bucureşti, Editura, UAP din România,
2000 Ipoteşti -Topos Eminescian, Constantin Prut, Valentin Ciucă, Botoşani, editura Geea
1998 Târgul International de Arte Vizuale (TIAV) Magdalena Ştefănescu Darvari, Aurel Pătraşcu,
tipărit la Imprimeria Naţională, Bucureşti (ediţiile 1998 - 2002, 2011)
1997 Enciclopedia Artiştilor' Români Contemporani, Al. Cebuc, Vasile Florea, Negoiţă Lăptoiu,
Bucureşti, editura Arc 2000
1992 Who's Who in the Balkans, Editat în Atena, Grecia
Pictori Români Contemporani - Editura Uniunii Artiştilor Plastici din România,
Lucrări în muzee şi colecţii de stat şi particulare
Muzee din România (Bucureşti, Bacău, Buzău, Botoşani, Vâlcea, Tulcea, Deva, Muzeul de Artă Chişinău)
Colecţii de stat (Parlamentul României, Tescani, Mogoşoaia, Casa Memorială "Mihai Eminescu" Ipoteşti, Casa Memorială "Ion Irimescu", Fălticeni, Casa Armatei Bucureşti, Franţa Primăria Collioure)
Colecţii particulare din România, Belgia, Franţa, Olanda, Spania, Suedia, Japonia, Canada, SUA, Australia, Grecia, etc.
***
FRAGMENTE CRITICE:
“Atelierul, modul în care Letiţia Oprişan şi-a conceput ziua de muncă explică totul. Nu e vorba de o revoluţie, ci de o evoluţie cu un autocontrol savant şi cult.
Puţini artişti au puterea să creeze în lumina unui ţel foarte îndepărtat. Degajată de grija notorietăţii imediate, mizând pe susţinerea materială a câtorva cunoscători, încurajată de elogiul binemotivat al unor comentatori de artă, Letiţia Oprişan a reuşit nu doar o serie impresionantă de tablouri ci o metodă originală, un tip de imagine pe cât de şocant pe atât de verosimil. O pictură care justifică tot entuziasmul.
Cred că pictura Letiţiei Oprişan poate constitui într-un climat social mai stabil, o investiţie.”
TUDOR OCTAVIAN,1995
“Letiţia Oprişan face parte din categoria acelor artişti care nu lucrează după model. Chiar şi peisajele sau naturile statice nu sunt dependente de motiv, ca punct de plecare identificabil în realitatea obiectivă imediată. Motivul şi modelul, atât cât se poate vorbi de ele ca puncte de plecare, resorturi iniţiale sau ipostaze temperamentale de caracter sunt deopotrivă, rezultate ale travaliului interior pe care rigoarea unei spontaneităţi imperturbabile le disimulează cu dezinvoltură şi graţie.
Fără crispare afectivă sau excese caricaturale. O fantezie care îşi divulgă belsugul de epitete ornante, tinind seama de o acuitate a observatiei involuntar caracteriologice dar bine venite, azvirlind in stanga si-n dreapta virtuti şi vicii, intr-un joc in care mustrarea ia in raspar iertarea ca pe o ofranda in balciul paradisiac al desertaciunilor.
Artista evolueaza de la o etapa la alta cu o ritmicitate continua si, mai ales, continuta, astfel incat reperele programatice nu se distanteaza unele de altele ci se confirma unitar.”
OCTAVIAN BARBOSA,2002
“Pictura Letitiei Oprisan este argumentul cel mai valid şi resursele de innoire ale artei se afla in ea insasi; ca orice tentative legate de limbaj sau forme de expresie proprie unei viziuni sau sensibilitati moderne isi au locul fara dislocarea structurilor esentiale ale constructiei picturale.
Letiţia Oprişan este un pictor modern prin calitatea discursului plastic şi nu prin gestica epatanta şi artificioasa imprumutata de la altii.
Artista traieste creative propriul sau timp. In asta consta meritul cardinal al artei sale ce se dezvolta cu dezinvoltura intr-un spatiu al freneziei cromatice de-a dreptul cuceritor.
Letiţia Oprişan este posesoarea unui instinct pictural exceptional, care cu timpul si-a decantat individualitatea stilistica, s-a rafinat şi s-a ordonat in sintaxe plastice de o surprinzatoare prospetime şi indrazneala asociativa.”
CORNELIU ANTIM,2002
"Letitia Oprisan si vocile modernitatii"
Pentru Letitia Oprisan veritabila creatie se recunoaste prin faptul ca ea nu e doar un “medium”, ci o trecere spre o alta incapere a vietii sufletesti, ocupand deopotriva “zona” de constiinta caruia i s-a impus, fara ostentatie sau devieri de perceptie.
Arta Letitiei Oprisan a evoluat de la o anume “reverie” conceptuala, in care manierele de supunere a materiei picturale sprijineau abstracta purificare a ideilor( prin intermediul culorilor complementare), ajungand treptat, la acea magie a formelor, deghizate in imagini ale concretului(v.rafinata imagerie a unor compozitii-nucleu precum: “Visul uitat, “Femeie in galben”, “Intrusul”, “Concertul”, ciclul “Conversatiilor” sau acela al “Enigmelor pictografice”).
Formele acestei creatii menita a elibera vitalitatea au conturul unei calatorii in tinutul boreal al imaginatiei, asa cum era ea privita, in plin secol romantic, de un Theophile Gautier. De fiecare data cand se priveste pe sine plasticiana o face cu sincera credinta a apropierii unui ideal, ce-i pare uneori coplesitor si aleatoriu. Avand in vedere configuratia aparte a “traseului”sau ideatic ea poate fi considerata martor si judecator al propriei ascensiuni, asa cum o demonstreaza si recenta sa “reprezentatie”(intitulata graitor, “Privirea”). Universul ei e in intregime constituit din stari ce imbraca mantia experientelor vitale. Creatoarea isi rosteste monologul plastic cu delicatete, nelasand emotiile sa se “osifice”, nesubminand legile cromaticii. Demersul ei pictural poate fi inteles deopotriva ca o perpetua simfonie a culorilor, in descendenta beethoveniana, dincolo de orice artificiu retoric. Exista in acest mod de a imagina arta o exemplara convietuire intre naturaletea figurativului si muzicalitatea ideilor transfigurate; gesturile sale plastice imagineaza o punte intre fascinatia semnelor lumii si puterea de a le modela in intimitatea atelierului, conferindu-le relief estetic. In creatia autoarei, simbolul prinde contur cu intreg “corul” de registre stilistice aferente, insinuindu-se subtil in sensibilitatea privitorului.
Letitia Oprisan si-a facut din spectacolul culorii, cultivat cu tenacitate si har, adevarata natura, sau cum spuneau anticii, acea “acta primaria” a propriului destin; de-a lungul unei fertile cariere ea a turnat in expresie acel suras metafizic al lucrurilor, atribuindu-le forma si substanta. Pentru ea locul inimii e insemnat cu lumina. Este felul sau de a ipostazia fervoarea nasterii unei panze. Lucrarile nu fac decat sa restituie ample experiente plastice, printr-o treptata dezvaluire. Altfel spus, compozitiile oprisiene formeaza o partitura omogena, in ritm de andante cromatic; ele pot fi “citite” in diversitatea lor iar nu separat, pe fragmente.
Pentru Letitia Oprisan a crea inseamna a participa la actul genezei. Cu fiecare prezenta autoarea seamana nuferi de gand in gradina istoriei.
Plecand de la inceput in cautarea febrila si solitara a propriului “dublu” metafizic, ea a descoperit in locul unui trist si cenusiu alter-ego, insasi bucuria de a visa impreuna cu celalalt. Pictura sa elibereaza energii incercand sa “uite” acei clesti dezumanizanti ai incertitudinilor.
Arta Letitiei Oprisan poarta inlauntrul ei chipul unui inger tulburat de propria lui poveste...
ARMAND STERIADI – FanArt, 2006
"Letitia Oprisan, visul de catifea al culorii si puterea fragilitatii"
“Frumusetea unui sentiment se masoara prin sacrificiul pe care esti gata sa-l faci pentru el” (...). Prin el curge seva arborelui vietii”
( John Galsworthy, Windows, Penguin Books)
Martor al timpului sau, Letitia Oprisan isi construieste “casa sufletului” – cum ii spunea Chasseriau – tot asa cum menestrelii medievali isi plamadeau odinioara canzonerele. Creatoare de limbaj pictural, autoarea este inzestrata cu acea profunzime a spontaneitatii, apta sa incorporeze in imagini, nu numai universul, ci inclusiv principiul sau cauzal, care este cuvantul. Actuala sa expozitie- deschisa la galeria “Simeza”- este prin insasi titulatura ei (“Privirea”) o posibila oglinda revelatoare a conditiei omului modern, vazut mai mult sau mai putin complet exteriorizat, senzualizat, sau mecanizat. Lucrarile acesteia ofera posibilitatea de a da forma si substanta ideii, de a face ca lumina sa transfigureze umanul; ceea ce confera originalitate gestului plastoc al autoarei e faptul ca aceasta, dand prioritate fiintei, ea intinde peste abis, urzeala destinului, pentru a putea trece dincolo. Culoarea devine astfel mesagerul acestei salutare legaturi intre creatori si viziunile sale.
Creatia Letitiei Oprisan poate fi lecturata si ca o serie de poeme vizuale, tot asa cum variatiunile divizeaza simfonic, amplificand tema dominanta (simboluri precum visul, teama, ambiguitatea, tacerea trimit la unele “deghizaje muzicale” practicate de un Vincent d’Indy sau Olivier Messiaen in secolul trecut). Tumultul trairilor este tradus plastic prin acorduri cromatice vii, dense, in care rosul e preponderent in raport cu celelalte game, invaluind treptat motivele.
Plasticiana face de altfel parte din categoria acelor artisti ce nu doreste sa separe puritatea de autenticitate. Ne intampina in personala sa un veritabil roman-foileton plastic, nascut poate, dintr-o insolitare a celebrei sintagme rimbaldiene – “je est un autre”; astfel privit, eul se multiplica in tablourile sale, generand insa nu o miscare baroca a formelor ci, o clara simfonie de culori si clipe suspendate. Pentru un fin alchimist al culorii ca letitia Oprisan multiplicarea motivelor picturale nu devine, totusi, pretext pentru evaziune, ci ea e in fapt o revelare a sinelui. Creatiile ei din varii etape reconstituie personalizari ale eului aflate intr-o perfecta conjunctie. Ea a stiut sa treaca in evolutia demersului ei ideatic, de la simpla posedare a esentei picturale, la constiinta acuta, tragica uneori, a disiparii ei; de aici provin acea vitalitate a gandirii ei deschisa noului, aflata in permanenta expansiune.
Aceasta continua cautare a sensului ii transforma pictura intr-un aide-memoire viu, nealterat, mereu fascinat de miracolul existentei. Creatoarei ii place sa descifreze misterioasele coduri ale materiei picturale, crezand in acea confruntare cu infinitul culorii si forta ei de sugestie. Ea priveste in inefabil cu aceeasi incredere cu care Constable privea cum razele culorilor strapungeau perdeaua visului si umbra tarmurilor marii. La temelia “zidirilor” sale sta o solida capacitate de ordonare a impresiilor, a atitudinilor transferate in gestul plastic. Acea lumina vibratoare ce ninunda spatiul panzelor devine impuls de cuprindere a tainelor firii, precum in pictura genuina a unui Pissaro. Pictorita stie ce nu trebuie sa genereze arta in privirea celuilalt: o epopee fara lirism, un sublim fara consistenta sau o vesnicie fara libertate.
Creatia oprisiana atesta un document, o marturie peste timp a unui suflet colectiv ce isi revendica dezvaluirea. Pentru aceasta varsta nu e doar ceea ce ai sau ce observa ceilalti ci ceea ce poti evoca realmente.
Recenta ei personala prefigureaza un alt raspuns la intrebarea: ce ne putem permite fata de viitor? Ea propune astfel credinta intr-un alt tip de pariu existential – bazat, ca si la Marcel Proust odinioara, in “Timpul regasit” – pe puterea transfiguratoare a memoriei.
Si pentru ca nu ne incanta neantul, e necesara o credinta salvatoare – pare a ne spune autoarea. Aceasta ar fi speranta ultima, desi afectata de o anume incertitudine, cu care ne putem “adaposti” fata de viitor. Aceasta pentru a nu mai fi acuzati ca am compromis dreptul la admiratie al celor ce ne vor urma, cum isi amintea Andre Gide.
Armand Steriadi
Date: 06/25/2008
Owner: Gallery Administrator
***
Letiţia Oprişan
(A trăi prin culoare)
de Corneliu OSTAHIE
„Compoziţiile mele sunt construcţii de lumină şi culoare. Fie că sunt abstracte sau figurative. Personajele din picturi trăiesc în simbioză şi dialoghează de la egal la egal cu celelalte elemente compoziţionale. În consecinţă, fiinţa care se întrupează este chiar tabloul.” Această succintă definiţie pe care Letiţia Oprişan o dă creaţiilor sale plastice nu trebuie privită ca fiind o explicaţie redundantă ataşată mesajului implicit al acestora. Ea este cu mult mai mult decât atât, este expresia sintetică a energiei interioare care o determină pe artistă să fie într-o permanentă căutare a mijloacelor de accedere la adevărata elevaţie spirituală, din perspectiva căreia şi-a gândit întreaga susţinere ideatică a demersului său estetic. Spun asta deoarece Letiţia Oprişan nu este un pictor ca toţi pictorii. Pentru ea, pânza, culorile, ductul, secţiunea de aur, lumina sunt ingredientele unei alchimii tainice din care rezultă nu imagini, ci structuri vii, chiar dacă imponderabile şi de neatins pentru cei neiniţiaţi. Ea însăşi se consideră un simplu instrument în mâinile unor forţe din afara universului sensibil, când evanescente, când apăsător de pregnante, ale unor entităţi spectrale care o ghidează în tot ceea ce face, sporindu-i puterea de sugestie şi comprimându-i percepţia timpului fizic, ca în basmul despre tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. De aceea, sursele de inspiraţie ale pictoriţei nu pot fi identificate în realitatea imediată, ci în una care rămâne ascunsă privirilor profane; o realitate în care predomină energiile pure şi mişcările fără suport material. De aici, poate, şi titlurile unor serii ample de lucrări: „Panta rhei”, „Eterna devenire” etc.
Îngerii din strada Doamnei
Pe parcursul discuţiei purtate cu Letiţia Oprişan ca parte a documentării mele pentru articolul de faţă, am avut de mai multe ori impresia că distinsa doamnă mă pune la încercare, povestindu-mi tot felul de întâmplări cu îngeri care ba o îndrumau cum să-şi găsească cheile sau ochelarii pe întuneric, ba apăreau în fotografii alături de ea la un târg de artă, ba îi conduceau pensula pe pânză, ajutând-o să obţină efecte picturale cu adevărat spectaculoase. În cele din urmă m-am convins că artista vorbea cât se poate de serios şi, mai ales, cât se poate de firesc despre ceea ce eu presupuneam că sunt simple „condimente” în „supa” conversaţiei noastre. „Am avut dintotdeauna dorinţa de a cunoaşte partea profundă, partea de esenţă a lucrurilor. Am căutat, cu alte cuvinte, să acced la un statut spiritual superior, de la înălţimea căruia să-mi privesc existenţa şi să decid în mod liber şi în deplină cunoştinţă de cauză ce voi face cu ea. Instinctiv, aşa am procedat de mică. Am dorit să merg la liceu, iar ai mei m-au înscris la o şcoală de contabili. Pe vremea aceea nici măcar nu ştiam că există licee de artă. Când am aflat, eram deja în anul doi de studii economice. Nu am ezitat să mă retrag, scandalizându-mi întreaga familie, şi nici să dau examen la Iaşi, la Liceul de Arte Plastice, unde am intrat prima. Am absolvit tot prima, dar când am susţinut admiterea la Institutul «Nicolae Grigorescu» din Bucureşti am picat. A fost o încercare grea pentru mine, mai ales că au urmat şi alte eşecuri de acelaşi gen. Nu m-am gândit însă nicio clipă să-mi abandonez drumul. Am intrat în cele din urmă, dar la sculptură, nu la pictură, aşa cum îmi doream. M-am trezit singură într-o grupă de băieţi, pregătindu-mă pentru o disciplină care, pe lângă talent, cerea şi o oarecare forţă fizică. Aveam doar 48 de kilograme şi cred că asta l-a convins şi pe profesorul meu de atunci, Boris Caragea, să-mi aprobe cererea de transfer la secţia de pictură. Ajunsă în anul IV, am avut marele noroc de a trece la clasa maestrului Alexandru Ciucurencu. Din nou am fost singura fată acceptată în acea grupă, destinată de regulă băieţilor. Privind în urmă la drumul formării mele artistice nu pot crede că acesta a fost doar rodul întâmplării sau al mersului firesc al vieţii. Cred cu tărie că am fost mereu ajutată de îngerii mei păzitori, cei care au sădit în mine dorinţa de cunoaştere şi de desăvârşire spirituală şi au vegheat permanent ca eu să mi-o pot satisface. Poate de aceea, după o atât de lungă convieţuire cu prezenţa lor eterică alături, am ajuns acum să-i percep într-un registru aproape material.” Cât am stat în atelierul de pe strada Doamnei, eu, personal, nu am reuşit să mă conving de faptul că îngerii despre care vorbea Letiţia Oprişan asistau la conversaţia noastră. Cu siguranţă că aş fi vrut, dar poate că nu meritam acest lucru... În schimb, dovezi indirecte ale unei prezenţe de tip „demiurgic” am întâlnit cu duiumul în zecile de lucrări pe care pictoriţa a avut răbdare să le scoată din locurile în care erau depozitate şi să mi le arate bucată cu bucată.
Fericirea – o chestiune de stil
„Adevăratul subiect al picturii mele îl constituie ritmul şi muzica formelor, cu starea lor vie, autonomă şi fascinantă.” Iată încă o consideraţie personală prin care Letiţia Oprişan, departe de a vrea să se explice, îşi aminteşte sieşi că simte „nevoia sonorităţilor cromatice, a expresivităţii duse la cotele cele mai înalte.” Şi, într-adevăr, pânzele sale sunt desfăşurări dinamice ale energiilor subtile care sălăşluiesc în culoare. Culoarea este vibraţie, susţine pictoriţa, în deplin acord cu fizica, dar mai ales cu metafizica, şi de aceea ea implică mişcarea, saltul de la percepţia contemplativă la cea de tip activ care declanşează resorturile trăirilor interioare, dincolo de simpla satisfacere a poftei de armonie pe care o resimte ochiul celui care-i priveşte compoziţiile atât de încărcate de contraste şi de tensiuni latente. Pentru a lansa astfel de provocări spirituale prin intermediul unor imagini care trec peste bariera realităţii recognoscibile şi se insinuează în structurile intime ale imaginaţiei şi ale gândirii speculative, artista utilizează culorile primare, în forma lor pură, saturată. Efectul vizual pe care îl creează în acest fel seamănă izbitor cu reveriile semiconştiente pe care le aproximăm adesea ca fiind, probabil, specifice începutului de lume şi de creaţie. Astfel, „Eterna devenire”, titlul de care aminteam mai sus şi care suna iniţial ca o metaforă banală, prăbuşită în interiorul său sub greutatea cuvintelor care o compun, îşi relevă dintr-odată adevărata semnificaţie, aruncând un con de lumină edificatoare peste întreaga creaţie a artistei. Preponderent abstractă, întrucât, în mod programatic, nu se revendică de la realitatea imediată aflată sub tirania figurativului, pictura Letiţiei Oprişan nu este total lipsită de referinţe concrete. De asemenea, într-o manieră care aminteşte de preceptele postmodernismului, în unele lucrări putem întâlni diverse „citate culturale”, printre care am identificat elemente de sintaxă compoziţională ce fac trimitere la Picasso sau „meandre” ale ductului care te poartă cu gândul la desenele lui Joan Miro. Pictoriţa îşi asumă aceste influenţe, dar precizează că ele sunt manifestări ale forţei de creaţie şi ale inocenţei care se împleteşte cu aceasta, ambele preluate într-o manieră pseudoimitativă de la nişte iluştri înaintaşi.
Poate că mulţi dintre cei ce intră în contact pentru prima oară cu pictura Letiţiei Oprişan consideră că în spatele stilului spontan şi energic al acesteia stă un temperament de tip coleric, instinctiv în acţiune şi gestualist în expresie artistică. Pentru cei care o cunosc însă, lucrurile stau exact invers. Vitalitatea cu totul remarcabilă a pânzelor sale provine din „misiunea” pe care artista şi-a încredinţat-o sieşi în urma unor chinuitoare îndoieli şi a unor lungi căutări şi meditaţii, „misiune” care constă în a-i face fericiţi pe semenii săi sau, dacă acest lucru nu este posibil în mod direct, în a le arăta calea spre dobândirea echilibrului interior şi descoperirea unicităţii propriei persoane. Pentru că – spune Letiţia Oprişan – „ vreau ca pictura mea să redea existenţa în adevărata ei dimensiune, în perpetua ei devenire, ca un poem înălţat din teluric în astral, facilitând înaintarea noastră în planuri spirituale mai pure, mai încărcate de fericire.” Iar mai departe, „stilul vine de la sine (se creează pe sine). Sinceritatea duce la stil. Fiind sincer, lucrezi ca tine. Formarea, cunoaşterea premerg consolidării culturii şi, cu cât eşti mai cult, cu atât ai un stil mai inconfundabil.”
(Artişti, ateliere, galerii/Ghid facultativ de încântat privirea, Editura Karta Graphic, 2009, p.171-175)
***
Galeria de Artă Irecson
(Calea Victoriei Nr. 2, interfon 73)
Vernisajul - 10 iunie 2010 la orele 17
Pictoriţa Letiţia Oprişan ne invită,joi, 10 iunie 2010, la orele 17, la a 37-a expoziţie personală dintr-o carieră artistică începută cu 41 de ani în urmă, tot cu o prezentare expoziţională devenită de referinţă în cariera creatoarei, eveniment organizat în cadrul Cenaclului Tineretului al Uniunii Artiştilor Plastici –Bucureşti (1969).
În această expoziţie, căreia artista nu a simţit nicidecum nevoia de a-i oferi vreun nume, au fost selectate circa 25 de lucrări, în exclusivitate de pictură, în acrilic pe pânză, opere realizate în ultimii 3 ani.
Expoziţiile personale ale Letiţiei Oprişan s-au intercalat de-a lungul vremii, cu participarea la Saloane de Artă de nivel naţional şi internaţional, cu invitaţiile la Târgurile de Artă din ţară şi din străinătate, cu participări semnificative la expoziţii de grup, prilejuite de lucrările executate în cadrul Simpozioanelor de Artă la care a participat artista.
Lucrările prezentate la Galeria de Artă Irecson fac parte, în principal din ciclul„Panta rhei” ( explicaţia titlului ar fi acesta: în univers totul curge, totul se transformă) început în anii 90. Dar nu este singura serie cu care vine artista pe simeze, ciclu de altfel recurent în creaţia pictoriţei. Celelalte 2 cicluri ar fi„Seismice” (început prin anii 70) şi „Eterna devenire”, (personalitatea umană se transformă de-alungul vieţii, imbunătăţindu-se spiritual) din anii 80.
Artista Letiţia Oprişan este menţionată în peste 10 lexicoane, albume de artă, enciclopedii, precum şi în numeroasele cataloage care i-au însoţit expoziţiile.
Expoziţia de pictură a Letiţiei Oprişan va rămâne pe simeze până pe 30 iunie a.c.
Roxana Păsculescu
Redactor Radio România Cultural
Critic de artă, membru UAP
|
|