Album despre FLORIN GHERGU

- nascut la 3 octombrie 1971 in Rosiori de Vede
- membru U.A.P. din 1998, sectia pictura

Studii

- 1990 absolvent al Liceului de Arte Plastice "Nicolae Tonitza", Bucuresti
- 1997 absolvent al Universitatii de Arta din Bucuresti, licenta in Arte Plastice, specializarea Pictura, clasa conf. univ. dr. Alexandru Chira

Expozitii de grup

- 1987, 1988, 1990 - "Concursul pe meserii" faza nationala
- 1988 - Expozitie de grup - Biblioteca Tineretului Bucuresti
- 1993 - "Student fest" - Timisoara
- 1995 - "Autoportret de grup", Galeria Galla, Bucuresti
- 1997 - "Expozitia absolventilor sectiei de Pictura clasa conf. univ. Alexandru Chira”, Galeria Galla, Bucuresti
- 1999 - Tabara de Pictura - Panciu-Vrancea
- 2010 - “DIALOG VIZUAL”, Palatul Parlamentului, Sala “Ctin Brancusi”
- 2010 - "Salonul mic", Centrul Artelor Vizuale Caminul Artei
- 2010 - "Salonul Municipal de Arta Medievala" - Curtea Veche Bucuresti
- 2010 – "Salonul de iarna", MMB Bucuresti
- 2011 – "Salonul mic", Cainul Artei Bucuresti
- 2012 - "Afinitati elective" - Ambasada Belgiei la Bucuresti
- 2012 – "Grafica in pictura romaneasca" - Muzeul National Cotroceni
- 2013 – "Salonul de iarna" – MMB Bucuresti
- 2014 - "Sozopol" la Muzeul Municipiului Bucuresti
- 2014 - "ArtSafari"- Pavilionul de Arta Bucuresti
- 2014 - "Portretul in pictura romaneasca" la Muzeul National Cotroceni
- 2015 - "Temeiuri" la Sala "Constantin Brancusi" Palatul Parlamentului
- 2015 - "Buchetul de flori in pictura romaneasca" la Muzeul National Cotroceni
- 2015 - „Intalnire de pictura în Delta” U Art Gallery
- 2016 – "Marina in pictura romaneasca" - Muzeul National Cotroceni
- 2018-2019 – "Portrete ale Marii Uniri" – Expozitie itineranta – Iasi, Cluj, Bucuresti
- 2019 – "Salonul National de pictura" – Galeria Caminul Artei
- 2019-2020 - "Books & Arts" Castelul Cantacuzino Busteni

Expozitii personale

- 2008 - expozitia “Metamorfoze sub semnul lunii”, Galeria Artis, Bucuresti
- 2009 - expozitia “Metamorfoze”, Galeria Atelier, Bucuresti
- 2010 - expozitia “Interferente”, Galeria Ana, Bucuresti
- 2012 – expozitie "Dincolo de femeie...eternul feminin" la European Art Gallery, Bucuresti

Premii

- 1987, 1988, 1990 premiul 1 Pictura la "Concursul pe meserii" faza nationala
- 2008 - Premiul "Golden Drum" cu seria de ilustratii "Honda Myths" la Festivalul International de Publicitate Golden Drum. Agentia Cohn&Jansen, clientul InterMotorcycles.

Burse

- 1996 - Venetia-Italia

Contact:
tel: 0721416042
email: ghergu_florin@yahoo.com


***

vezi si:
http://www.eagallery.ro/expozitii/florin-ghergu
http://www.qmagazine.ro/BlogFlorianaJucan.htm
http://revista-boutique.ro/evenimente/132-dincolo-de-femeie-la-ea-gallery
http://www.cotidianul.ro/personajele-lui-florin-ghergu-debordeaza-de-senzualitate-176611/

Din mass-media:

***

European Art Gallery va invita luni 12 martie ora 19:00 la sediul sau din Bulevardul Regina Maria 18 (in dreapta Dealului Mitropoliei) la inaugurarea unui nou ciclu de expozitii dedicat pictorilor de patruzeci de ani, aflati deci in deplinatatea... instrumentelor profesiei lor. Primul dintre ei am ales sa fie Florin Ghergu cu expozitia sa „Dincolo de femeie... eternul feminin“.
Incercare de decodificare.
Preocupati ca nimeni altii de filozofie, ezoterism si teozofie, artistii postrenascentisti din secolul XVI, induc in operele lor – vorbim aici de cele picturale – o materie descompusa in morfologia ei, in etapele ei de metamorfozare. Unii, ca Arcimboldo, recompun astfel din elemente ale micro si macrocosmosului, figura umana intr-o forma speciala de suprarealism avant la lettre. Revenind cu iuteala in epoca noastra si mai ales la locul nostru, va trebui sa il evoc aici pe Alin Gheorghiu, pictor si intelectual influentat la randul sau de cultura teozofica ce alatura experiente mistice si culturale din Egiptul Antic pana la Roma Renascentista si pana la si mai cu seama, medievistul Arcimboldo.
Grabindu-ne astazi catre Florin Ghergu, vom descoperi in creatia lui aceeasi antecesori si luandu-ne ragazul necesar unei analize mai profunde vom constata ca, fara a fi atat de demiurgic recreator ca stramosul dintai, des amintitul Arcimboldo, nici atat de senzual in rafinatul sau suprarealism ca Alin Gheorghiu, ne cucereste cu o poezie speciala, emotionanta recompunere de metamorfoze si juxtapuneri de elemente de interioritate muzicala sau de cele speciale ale mineralitatii si florarului. Intr-un cuvant, o poezie a eternului feminin.
In unele locuri, putine dar poate nu intamplatoare, Florin pare a il redescoperi pe marele talent ce ar fi putut sa devina Sabin Balasa, impins de la spate,in opinia mea, de imensa sa usurinta tehnica, catre superficialitate si nu catre initierea postboticelliana ce ne fusese anuntata. Spre deosebire de el, Ghergu ne demonstrezeaza fara graba, contrariul. Exercitiul sau, poate neexploziv, nu e deloc simplificator si nici una din panzele expuse in prezenta expozitie nu poate fi acuzata de decorativism in detrimentul substantei picturale reale. Si in acelasi timp pictura lui e decorativa, ceea ce in plan estetic nu e paradoxal, ci meritoriu. Il ajuta si stapanirea si poate, instapanirea asupra acrilicului ce capata valente de uleiuri flamande. Urmand indemnul lui Göethe: “ Ochiul nostru trebuie sa tina seama ca a fost format de lumina si pentru lumina” sa indraznim a spune ca aceasta ar putea fi poate prima cheie catre intelegerea completa a ceea ce va oferim, alaturi de autor, in acest martie 2012. A doua cheie o imprumutam la randu-ne de la un teoretician contemporan al teozofiei islamice si ezoterismului crestin, Henri Corbin: “sa descoperim ca totalitatea fiintei noastre nu este doar acea parte pe care o numim astazi, persoana noastra, fiindca aceasta totalitate include si o alta persoana, o contraparte transcendenta ce are darul de a nu ramane invizibila si pe care, Ibn' Arabï o numeste individualitatea noastra eterna”. Parca o vad si o aud pe buna mea prietena si a noastra a tuturor, Aurelia Mocanu, avizat formator si urmaritor de talente reale in pictura romaneasca contemporana, ricanand exasperata: “Boro asta nu ne iarta cu obsesiile lui religioase, la toti pictorii de care se ocupa, descopera ceea ce noi nu vedem, incifrari mistice!” Nimic mai fals. Pictura lui Ghergu are insa subtilitatile de gand pe care nu le poti altfel descifra daca nu le urmaresti pana la capat profunditatile, desigur cu ajutorul stiintelor ezoterice sau ale teozofiei, fapt ce mi-ar atrage mai curand mania bisericii noastre prea ortodoxe decat incuviintarea descoperirii vreunui gest bisericos in ceea ce face Florin.
Incercarea lui de a vedea nevazutul si de a recrea altfel universul de acum si de dinainte, a fost insa bine descrisa de ezoterici si teozofi a caror instrumentar nu ma feresc a-l folosi. Cele doua chei amintite mai sus si pe care va invit sa nu le parasiti vizitand expozitia lui Florin Ghergu, va vor ajuta sa intelegeti jocul subtil de forme, de lumini, de culoare, de abstractiuni morfologice, de fulgurante insemne de divinitate egipteana sau de statuar grecesc, in frumusetea perfecta a trupului feminin.
Astfel, Florin Ghergu reuseste pictand femeia sa nu ne invite la reverii senzuale sau perverse, cum fac majoritatea colegilor lui. Acesta este deci secretul care va va face sa va doriti ca public, fara sa rositi vinovat, sa plecati sub brat cu macar una din lucrarile de fata. Dupa ce i-ati platit pretul, desigur!
Cu prezenta expozitie “ Dincolo de femeie...eternul feminin” inauguram un ciclu nou de expozitii dedicate de Mihai Covaci si de mine, artistilor de patruzeci si ceva de ani, varsta inceputului de maturitate creativa, fara sa uitam primul nostru proiect comun, cel al artistilor deveniti celebri in afara granitelor romanesti.
Radu Boroianu

***

"Dincolo de femeie... eternul feminin"
Personajele lui Florin Ghergu debordează de senzualitate

http://www.cotidianul.ro/personajele-lui-florin-ghergu-debordeaza-de-senzualitate-176611/

La „European Art Gallery" se află deschisă incitanta expoziţie a tânărului pictor Florin Ghergu, intitulată „Dincolo de femeie... eternul feminin".
Până acum, proiectul galeriei se adresa pictorilor români deveniţi celebri în afara graniţelor ţării, iar acum, după cum mărturiseşte criticul de artă Radu Boroianu, directorul acestei galerii, se va orienta şi către pictorii mai tineri, între 40 şi puţin peste 40 de ani, vârsta începutului de maturitate creativă.
„Expoziţia se adresează acelui «au-delà» al francezului sau «al di là dell» al italianului, pentru că, dincolo de realitatea materială, femeia este matricea universului. În picturile lui Florin Ghergu ne dăm seama că există o realitate dincolo de realitate. Dar despre asta s-au ocupat filosofii şi esoteriştii. Florin Ghergu reuşeşte să vadă dincolo... De la Ilfoveanu încoace mă tot mir de existenţa unor pictori care folosind acrilicul pe pânză cu anumită măiestrie îl fac să depăşească convenţia despre ceea ce am putea crede despre acest mediu. Este o încărcătură de profunzimi, de culori, de combinaţii dincolo de ce am putea aştepta de la acrilic. Cred că prin asta reuşeşte să emoţioneze. Expoziţia lui Florin Ghergu vă va ajuta să înţelegeţi jocul subtil de forme, de lumini, de culoare, de abstracţiuni morfologice, în frumuseţea perfectă a trupului feminin".
Florin Ghergu înlocuieşte timpul cotidian cu cel iniţiatic. Vechi simboluri amintind de străvechea Vale a Nilului figurează în „Timpul iniţiatic" o antică zeiţă Hathor filtrată prin secole şi prin contemporane canoane de frumuseţe.
Acel „dincolo" invocat de artist este sugerat de moderne maternităţi cu rezonanţă biblică, de urcări la ceruri ale unor pământene Marii, mai apropiate, în nedeterminarea relaţiei veşmânt-nud, de Magdelene („Din pământ către cer"), dar şi de delicata explorare a universului interior, devenit fie catedrală, ca în „Memoria umbrei transfigurate", fie sugerată „corolă de minuni a lumii" cu parfum de religie orientală ca în "Transfigurare".
Pictorul îşi extrage simboluri din surse variate. Duhurile se întrupează în preistorice figurări venusiene, în care Amor devine prunc, „Metaformoza interioară" se aşterne pe chip într-o rapidă succesiune de forme cu rapel manierist, dansuri sabatice se desfăşoară „În luna plină", pielea, părul unora dintre personaje devin molecule de apă sau fire de nisip, ca în „Revelaţia nimfei", sau suport pentru alge, dispuse într-un desen senzual şi decorativ pe care l-ar invidia pictorii Belle Epoque.
Suprarealiste „Siluete" plutesc în spaţii marcate creştin, căutarea identităţii feminine capătă incerte rezonanţe de luptă între înger şi demon („Identităţi"). Artistul balansează între Venere moderne, stucturate aproape neoclasic, şi aure trasate ca în „Rezonanţa energiei interioare", formele se încheagă, se descompun şi se recompun („Anatomie afectivă"), purtătoare de pasiuni sublimate intelectual şi aproape mistic ca în „Împlinirea vocaţiei".
Femeia lui Florin Ghergu se mişcă continuu între Venus pudica şi Venus profana, atât de iubite în Renaştere, între idol păgân şi înger, între trăirea simţurilor şi ideea sublimului.
Nudurile puternice şi graţioase în acelaşi timp, senzuale fără ostentaţie, îmbrăcate în umbre colorate, flori par adevărate simboluri ale frumuseţii, ale poftei de a trăi ca într-un imn închinat eternului feminin. Artistul dă impresia că eleganţa, subtilul, aluzia, misterul izvorăsc din însăşi substanţa lucrării, remarcându-se în acelaşi timp capacitatea de a construi cu subtilitate, din culori ale căror umbre dovedesc îndrăzneală: violet, alb, albastru, ocru, roşu, precum în „Voluptate palpabilă", „Entuziasm exuberant", „Admiraţie", „În liniştea nopţii", „Mărturisirea graţiei", „Melancolie", „Exaltarea tinereţii".
Femeile lui, în afara timpului, aduc cu curtezanele decadenţei. La fel ca Gustave Moreau, femeia sub specia Salomeei apare prizoniera senzualităţii ei, confundată cu natura carnală pe care o reprezintă. Vegetalul şi animalul sunt asociate într-o grădină a supliciilor şi a plăcerilor, ca într-o evoluţie cosmică, deşi pictorul mărturiseşte că sursa sa nu este mitologică, ci mai curând esoterică. Unele dintre femeile lui Florin Ghergu apar ca nişte personaje enigmatice, dar, în acelaşi timp, ca o expresie a modernităţii încarnate, devenind o imagine vie a sexualităţii.
Compoziţiile sunt construite ca stop-cadre ale manifestării fiinţei, aflate în transformare continuă sub semnul lunii, ca în „Măreţia nopţii" sau ca în „Femeia cu trandafirul alb" ori în „Aspiraţia stelară a orizontului lăuntric", ca în „Femeie în grădina albastră" sau „Plexul lunar".
Într-o panotare elegantă siluetele trimit către o lume stranie. Fineţea liniei trasează flori şi frunzişuri. Pânzele lui presupun când o sursă solară plasată către privitor, când una nocturnă, precum şi desprinderea personajelor feminine în tărâmul visării. Alteori acestea amintesc de personajele lui Arcimboldo, construite din frunze, flori, fructe, aducând cu un anume tip de frumuseţe ideală, de zeitate născătoare de lumi în metamorfoză, ca în „Grădina obsesiilor", în „Timiditate", „Romantism aerian", „În zorii dimineţii", „Admiraţie", „Femeia în lumina eternităţii", recompunând elemente de micro şi macrocosmos. Polifonia metamorfozelor feminităţii dă naştere unei imponderabilităţi, unei graţii căutate şi abil descoperite.
Artistul, lucrând cu mare migală, dovedeşte stăpânirea tehnicilor picturii, în lucrările sale în acrilic pe pânză sau pe panou de lemn, un intens simţ al culorii şi o extraordinară capacitate imaginativă. Cert este că în spatele meşteşugului său există o dimensiune filosofică, o aplecare către descifrarea senzorialului lumii, care este marea Artă.
Pictorul ne-a mărturisit câte ceva despre universul feminin imaginat în creaţia sa: „În picturile mele, femeia este un pretext pentru a atrage privitorul către ceva recognoscibil, într-o etapă iniţială, iar în celelalte etape, picturală..., să intre într-o iniţiere către acel frumos rostit de Platon acum peste 2.000 de ani: în acea patrie ideală a Frumosului, Binelui şi Adevărului. Toate aceste etape înseamnă şi iniţiere către frumosul ideal. Femeia pentru mine este un continuu spectacol sub semnul metamorfozei şi transformării, în orizontul misterului. Am pictat lumina văzută ca liant al entităţilor, am ordonat dinamismul formelor, cum ele se potenţează reciproc prin interacţiune şi interferenţă, prin vecinătatea suprafeţelor concave şi convexe, prin jocul subtil şi ambivalent al golului şi plinului. Dominanta rece (albastrul) existentă în lucrările mele exprimă calea visului, a inconştientului, este culoarea care trezeşte în om dorinţa de puritate şi setea de supranatural, având o puternică semnificaţie metafizică. Am păstrat deliberat transparenţa tonurilor, aerisirea spaţiului, dematerialitatea pastei cromatice pentru a obţine transfigurarea semnelor şi a formelor pictate precum şi o stare de transcendere în orizontul misterului, dincolo de realitatea văzută, concretă, către cea spirituală de unde iradiază adevărul şi frumuseţea".

Magdalena Popa Buluc in Cotidianul 19.03.2012