GABRIELA CULIC in Topbusiness 4-17 martie 2010

"Zborurile Gabrielei Culic"

(…) Prin asemanarea cu arta scrisului si cu tusurile japoneze, picturile sale au substanta concentrata a unui hai-ku. De altfel, acesta este chiar idealul artistei care tinde sa poata exprima totul printr-o simpla linie. De aceea, dupa o faza naturalista, artista s-a dedicat experimentelor gestualiste.
Totuªi, în picturile sale întalnim un gestualism controlat, multa vreme gestat mental si exersat, în gol, cu miscari elegante de dirijor în fata unei orchestre imaginare, prin care îsi pregateste tuseul final. Chiar daca tentatia este mare, nu se lasa niciodata în voia dicteului automat. Cand se apuca de lucru, artista are clar stabilit – în imaginatie si în varful degetelor – traseul ce va urma sa-l parcurga penelul pe suprafata imaculata. Sunt si momente cand simte nevoia sa se descarce nervos dar nu foloseste penelul ca pe o spada cu care ar putea agresa panza ci, bine îmbibat în culoare diluata, acesta este lasat liber, sa se scurga, aleator, la atingerea cu suprafata plana.
Lectia artei japoneze se simte în fundalurile stravezii pe care Gabriela Culic le agreeaza spre a pune în evidenta larghetea tusei. Whistler îsi are si el locul privilegiat în muzeul sentimental al artistei – la fel ca la acesta, griurile si nuantele pastelate intra într-un subtil dialog în compozitii de larga respiratie.
Marile sale cadre par supradimensionari ale unor fragmente de peisaj sau de natura statice. Pentru ca abstractiunile la care ajunge sunt rezultatul firesc al unei parcurgeri temeinice a figurativului. A pornit de la portrete de copii unde chipul propriului fiu era motiv central, tratat cu duiosie si întelegere parinteasca (…). Cotidianul este prezentat de artista ca o padure virgina prin al carui desis întunecat, marcat de indicibile aprehensiuni, ea descopera o spartura spre cer, spre spatiul deschis, spre libertatea care o cheama sa se înalte în zbor. Aceeasi agresiune a mediului exterior este sugerata de niste crengi negre, desfrunzite, ce se zbat, sub vantul de iarna, pe un geam înghetat, lasand scrijelituri euritmice în promoroaca. Eliberarea din acest cadru stramt si neprietenos o evoca prin falfairile albe ale unui stol de pasari acvatice, ridicate brusc de pe oglinda unui canal al Deltei (…).
De la dialogul linie-pata artista a ajuns sa-si reduca la maximum mijloacele de expresie si sa se limiteze doar la forta de a transmite toate trairile interioare prin linie. Linia devine astfel personajul principal, unic protagonist al compozitiilor sale. Elanul acestui arc descris pe panza este definitiv, complet, coplesitor. Linia înseamna gest iar gestul înseamna impresia de moment, impulsul primar, raspunsul instantaneu la stimulii externi, poezia si muzicalitatea unei clipe. De aceea pictura Gabrielei Culic este plina de un vibrant, debordant lirism.
de Dr. Adrian SILVAN-IONESCU

Top business Anul 2010 Nr. 806 | 04 Martie 2010 - 17 Martie 2010