Album despre ACASANDREI AUREL (1939-2006)

AUREL ACASANDREI

S-a născut pe 5 aprilie 1939, în Bucureşti. S-a stins din viaţă la data de 20 februarie 2006, la Bucureşti.
În 1958 a absolvit Şcoala de Artă Plastică şi Decorativă – profesori Alexandru Cumpătă şi Ion Popescu Negreni.
În 1964 a absolvit Institutul de Artă „Nicolae Grigorescu” – profesor Ion Marşic.
În 1970 devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.

Expoziţii personale:
• 1967 – sala Kalinderu
• 1969 – holul Universităţii Bucureşti; - sala Dalles
• 1970 - sala Kalinderu
• 1973 – sala Apollo
• 1978 – sala Simeza
• 1982 – sala Orizont
• 1986 – sala Căminul Artei (parter)
• 1993 – retrospectivă – sala Căminul Artei (etaj)
• 1993 – sala Centrului Cultural al Ministerului de Interne
• 1995 – sala Centrului Cultural al Ministerului de Interne
• 1999 – sala Căminul Artei (parter)
• 2000 – Albania, sala de expoziţii din Pogradec
• 2001 – sala „Constantin Brâncuşi” a Palatului Parlamentului
• 2003 – sala Centrului Cultural al Ministerului de Interne
• 2005 - sala Căminul Artei (parter)
In memoriam:
• 2009 – expoziţia comemorativă Aurel Acasandrei: 70 de ani de la naştere, librăria Cărtureşti, Bucureşti
• 2009 - expoziţie retrospectivă desen şi pictură, Galeria Apollo, Bucureşti
• 2009 - expozitie retrospectivă la Muzeul de Artă Craiova
• 2009 - expozitie la Centrul de Arte Vizuale Bucuresti (Căminul Artei)
. 2010 - Expozitie Galeria "Constantin Piliuta" Buc.
. 2010 - Expozitie "ACASANDREI - Atelierul si copiii" la Muzeul Taranului Roman Sala "Irina Nicolau"
• 2012 - Expozitie "Grafica in pictura românească la Muzeul Național Cotroceni"
• 2015 - 9 lucrări la expoziția de "Grafică românească inedită din colecțiile I&L Gavrilescu, G&K Patzelt, D&R Zlatanovici" la Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti"

Începând cu anul 1965, participă la expoziţiile colective anuale, bienale, trienale, saloane etc. organizate de Uniunea Artiştilor din România.

Din anul 1958, a fost menţionat în ziare şi reviste de specialitate, cum ar fi:
• 1967 – „Înnoire şi ingeniozitate”, Petre Comarnescu; „Recuperări”, Eugen Schileru
• 1976 – albumul Pictura românească, Marin Mihalache; Dicţionarul artiştilor în viaţă, Octavian Barbosa; „Adevărurile poeziei”, Dan Grigorescu
• 1982 – Arta românească modernă şi contemporană (volumul II), Vasile Florea
• 1990 - „Coloană de acoperiş”, Gabriela Hurezan.
• 2013 - "Grafica in pictura românească” Muzeul Național Cotroceni
• 2015 - "Grafică românească inedită din colecțiile I.&L. Gavrilescu, G.&K. Patzelt, D.&R. Zlatanovici" revista ArtPortfolio

Deasemenea, artistul are lucrari in colecţii particulare în ţară şi străinătate: Albania, Germania, Grecia, Italia, Olanda, S.U.A, Spania.

alte informatii la:
http://acasandrei.blogspot.ro/2009/04/expozitie-acasandrei-la-libraria.html
http://www.tudor-art.com/main.php?category=artist&id=4540&language=0
Link pe PatzeltArt
http://www.alexandra-titu.ro/aurelacasandrei_en.php
http://artportfolio.ro/grafica-romaneasca-inedita-muzeul-national-al-satului-dumitrie-gusti/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Aurel_Acasandrei

***
Despre o fragilitate temerară

Câteva teme susţin creaţia pictorului Aurel Acasandrei, care a aparţinut unei generaţii confruntate cu declinul şi revalorizările reprezentării realităţii. Coloana, identificare culturală a unui determinant tropism vertical – şi care se contaminează cu sinonime de tipul catargului, arborelui, verticalei antropomorfe şi, la limita simbolică superioară, cu crucifixul – figura umană, golul ca topos al dispersiei şi axializării, şi, discursiv-meditativ ca şi portretul, textul poetic, devenit materializare grafică fulgurantă. Această fulguranţă a prezenţei semnalelor ce leagă de realitatea exterioară o subiectivitate discret expansivă, sedusă de densitatea materială - cum o demonstrează nudurile în atelier sau în peisaj, din exerciţiile picturale, sau seria picturilor cu Coloane de acoperiş, dar reticent faţă de densitatea ei, şi faţă de iluzia care este mediatorul predilect dintre realitate şi reprezentare,dă cheia de lectură a universului său poetic/imagistic. Jocul spaţial, care confruntă volumul greu, dens, al figurii din nuduri, de replica lui de pe şevalet sau cu elementele de peisaj, sau care, în cazul Coloanelor leagă o interioritate ce se lasă determinată de delimitarea acoperişului – boltă, angularitate sugerată, etc. – cu spaţiul înglobant, îşi defineşte condiţia reală, infinită, în sutele de desene care reiau cu o gesticulaţie mai liberă şi dispersivă sau mai ambiţios ordonatoare, acelaşi repertoriu de semne şi acelaşi set de semnificaţii. Direcţionate de o aspiraţie verticală, semnele sau atingerile grafiei negre (rareori colorate) ale suprafeţelor aalbe, libere de orice tentă materială, recompun, reconstruiesc sau doar resugerează coloana, uneori figurativizată prin amintirea trefilată a unui nud feminin, alteori condensând un portret, dar cel mai ades aglutinând gesticulaţii/semne abstracte. În felul acesta atingem adevărata temă ce se precizează odată cu formularea tot mai limpede a suspiciunii faţă de iluzie – tema vastităţii infinite a unei spaţialităţi în care se confruntă două potenţialităţi – cea a realităţii intangibile prin reprezentare mimetică şi cea a umbrei ei, domeniu al reveriei şi memoriei. „ Nu contemplaţi iluzia/ Contemplaţi umbra realităţii/ În care ne ascundem mulţi/ Ca sub o umbrelă...” scrie pictorul într-una dintre vastele sale grafii aproape vide.
Alexandra Titu